Torţa vie a Diasporei(1)

Motto:"Cine nu ne vrea, nu ne merită".

Pentru cei care işi caută Calea, frontierele niciunei ţări nu pot fi bariere sau ziduri de netrecut.

In onoarea tuturor celor care trăiesc departe de rădăcini dar simt aproape de ele, incepem un ciclu de prezentare cu: 

                                

                          Maestrul Profesor FLORIN SZONDI

Născut in România in anul 1957, işi incepe Calea către impliniri remarcabile la vârsta de 6 ani. Talent nativ, atlet fără cusur, practică inotul iar la 14 ani decide să răspundă unei noi provocări: handbal. In scurt timp devine membru al echipei naţionale datorită talentului şi abilităţilor.

Dorinţa de a practica Arte Marţiale se naşte devreme in inima sa. Sub regimul comunist lipsa oricărei informaţii indemna la renunţare. Nu şi in cazul de faţă. Contactul cu Filosofia şi Practica Artelor Marţiale il determină să-şi dedice viaţa studiului şi aprofundării esenţei acestora. In anul 2000 Profesor Szondi il intâlneşte pe Marele Maestru Zhu Tiancai, unul dintre cei patru Gem Taiji. Fiind inspirat de acesta, Profesor Szondi decide să se dedice studiului Stilului Tradiţional Chen Taiji Quan. După 5 ani, Profesor Szondi a fost onorat să fie acceptat ca discipol al Marelui Maestru Zhu Tiancai, devenind oficial reprezentantul non-asiatic al celei de-a XX-a Generaţii a Familiei Chen Taiji.

 Nota Bene:

1984- Absolvent Magna Cum Laudae al I.E.F.S.- Bucureşti- România.

1989- Atestat ca Profesor de Arte Marţiale Chinezeşti de către Institutul Naţional de Cercetări Wushu- Kung Fu- Beijing- China.

1990- Fondator al Clubului Sportiv "Santal"- Cluj-Napoca- Primul Club privat de Arte Marţiale Chinezeşti din România.

1990- Fondator al Federaţiei Române de Arte Marţiale, coordonator şi Director Tehnic al Institutului Wushu- Kung Fu.

1994-1995- Membru al Echipei Naţionale de Wushu- Kung Fu a României.

1996- Titlu de Maestru Emerit al Sportului din  România pentru realizări şi rezultate extraordinare in Artele Marţiale, decernat de Ministerul Tineretului şi Sportului.

2003-2007- Maestrul Anului- Gold Coast Martial Arts Hall of Fame.

2005- Devine Succesorul celei de-a XX-a Generaţii a Familiei Chen Taiji Quan- Chen Jia Gou- China.

2009- Fondator şi Preşedinte de Onoare al Academiei Chen Taiji Quan- Bucureşti- România.

        - Vicepreşedinte al Federaţiei Mondiale de Kung Fu Tradiţional.

2010- Membru al Echipei Federaţiei S.U.A. Chin Woo.

        - Fondator al Asociaţiei Române de Chen Taiji Quan Tradiţional.

2011- Fondator al Centrului Chen Taiji Quan din S.U.A.

Chen Taiji Quan in câteva rânduri:

Originea şi natura a cea ce ştim că este astăzi Taiji nu poate fi verificată istoric decât prin preajma secolului al XVII-lea. Documente din această perioadă precizează că, Clanul Chen s-a stabilit in Chen Jia Gou din Provincia Henan. In secolul al XIII-lea, potrivit istoriei Familiei Chen, Chen Bu este considerat a fi fondatorul satului in preajma anului 1374.

In vremurile moderne, popularitatea Stilului Chen Taiji Quan a trecut prin numeroase etape de evoluţie, mai ales in perioada Revoluţiei Culturale(1966-1976). In această perioadă de prefaceri dureroase, Guvernul Chinez a supus marginalizării invăţăturile tradiţionale incluzând, evident, practica Artelor Marţiale. Mulţi Maeştri au fost supuşi atunci oprobiului public şi denunţului.

In epoca Reconstrucţiei(1976-1989), politica de represiune s-a schimbat radical.

Internaţionalizarea Stilului Chen poate fi localizată după anul 1981. In 1983 Maeştrii din satul Chen au primit sprijin total din partea Guvernului Chinez pentru a promova in lume Stilul Chen Taiji Quan.

     Seminarii Taiji Quan Stilul Chen Tradiţional

                                 România- Noiembrie 2011

Anul acesta il vom avea din nou ca oaspete de onoare pe Maestrul american de origine română Florin Szondi.

Acesta impreună cu Shifu Adina Ghebaru va conduce Seminarul de Taiji Quan stilul Chen Tradiţional ce se va desfăşura in perioada 17-20 Noiembrie in Bucureşti şi 25-27 Noiembrie in Cluj-Napoca.

Maestrul Florin Szondi are o experienţă practică şi pedagogică ce depăşeşte 35 de ani. Este discipol direct al Marelui Maestru Zhu Tiancai şi studiază Stilul Tradiţional in egală măsură sub indrumarea Marilor Maeştri Chen Zhenglei şi Chen Xiaowang. Datorită metodologiei sale de predare, a stilului deschis, a entuziasmului şi generozităţii sale, Maestrul Florin Szondi se bucură de prestigiu internaţional. Toţi practicanţii care au ocazia să-l cunoască pot descoperi in arta sa spiritul autentic al Taiji Quan Chen Tradiţional. El promovează Stilul Chen ca pe o adevărată Artă a Vieţii inspirându-şi studenţii spre o continuă căutare a esenţelor.

Ca şi in anii precedenţi,  temele acestui Seminar se adresează tuturor: incepărori, avansaţi sau viitori instructori.

TEMELE ŞI PROGRAMUL SEMINARULUI BUCUREŞTI 2011

SESIUNEA I

- CELE 18 TEHNICI QIGONG CHEN- DAOYIN TUNA I şi II; 

SETUL DE 13 FORME LAO JIA YI LU

Joi 17 Nov. - Orele 18:00- 21:00- Cele 18 Tehnici QIGONG(DAOYIN TUNA I şi II).

Vineri 18 Nov. - Orele 18:00- 21:00- Setul de 13 Forme- Partea I

Sâmbătă 19 Nov.- Orele 9:00- 12:00- Setul de 13 Forme- Partea a-II-a

SESIUNEA a II-a

SETUL DE 74 FORME- LAO JIA YI LU

TEHNICI DE AUTOAPĂRARE SPECIFICE STILULUI CHEN

RECAPITULAREA AMBELOR SESIUNI

Sâmbătă 19 Nov. - Orele 9:00- 12:00- Setul LAO JIA YI LU- Partea I

                               - Orele 12:00- 17:00- Setul LAO JIA YI LU- Partea a II-a

Duminică 20 Nov.- Orele 9:00-12:00 - Setul LAO JIA YI LU - Partea a III-a

                               - Orele 12:00-17:00-Setul LAO JIA YI LU- Partea a IV-a 

                                                                   - RECAPITULARE

Taxe de participare şi mod de plată

- Inscrierea şi plata până la data de 9 noiembrie 2011

Sesiunea I          - Preţ de participare: 55 Euro

Sesiunea a II-a  - Preţ de participare: 85 Euro

Sesiunea I şi II  - Preţ de participare: 120 Euro

Clase private- 1:30 h- Preţ de participare: 35 Euro/persoană

NOTĂ: -După data de 9 Noiembrie toate preţurile de participare se majorează cu 5 Euro.

              -După data de 17 Noiembrie taxele de participare devin nerambursabile.

Toţi participanţii la Seminar vor primi un tricou gratuit cu insemnele ARCTT.

MEMBRII ACTIVI ŞI PERSOANELE CARE VOR DEVENI MEMBRI ACTIVI AI A.R.C.T.T. PÂNĂ LA DATA DE 9 NOIEMBRIE 2011 VOR BENEFICIA DE REDUCERI DE 25% DIN PREŢUL DE PARTICIPARE LA SEMINAR ŞI DE DREPTUL DE A PARTICIPA LA EXAMENUL DE NIVEL I SAN JI( vezi www.chentaijiorg.ro- AFILIERE).                         

COORDONATORI- INSCRIERI- INFORMAŢII SUPLIMENTARE

BUCUREŞTI:

- SORIN IANCSO           - Telefon: 0747 275 870

- EMIL MOLDOVAN     - Telefon: 0724 333 909

- FLORIN DECIU             - Telefon: 0760 273 383

- FLORIN PISICĂ

CONSTANŢA:

- NECULAI G. DANIEL - Telefon: 0723 999 718

CLUJ-NAPOCA:

- ANDREEA SZONDI    - Telefon: 0724 137 887

A.R.C.T.T.    EMAIL  info@chentaijiorg.ro

Tafta in trafic

De dragul vremurilor de odinioară, trecute nu apuse, convoc ad-hoc câte un mic cenaclu literar-experimental-artistic la curte. "Voluntari" incă mai sunt, aşa că, ceaiul şi fursecurile fiind on-the-house, urmează distracţia.

Odată, am cerut sprijinul unei "tovarăşe de suferinţă" prezentă la şuetă, pentru un experiment statistic. Pe dată, fără a sta pe gânduri, aceasta acceptă.

Astfel, am rugat-o să imbrace rochia de tafta din vremea tinereţii bunicii mele(rochie aici de faţă), incinsă la brâu cu şalul de blană şi cu "ţilindrul" pe cap, ieşi pe stradă. De-aci incepe totul.

Trecătorii s-au dat in lături ca şi contaminaţi de apariţie. Vreo cinci, intorcând capul, intrară cu dânsul in stâlp, un altul scăpă telefonul intr-un canal deschis iar de fluierături nu mai ţin cont, căci erau fundal.

Prin geamul deschis al portierelor, mulţi se-nchinau(de spaimă!), scuipând in sân. Câţiva copii au izbucnit in lacrimi, uitaţi, ici-colo de adulţi. Aşadar, fără-ndoială, a fost o zi de Gală(gallows), un "condamnat" in Arenă şi Mulţimea aşteptând. Şi uite-aşa, Blestemul-Dar de a fi diferit ne-a intărit Credinţa.

Turism, coşuri şi sacoşe de pe vremuri...

Prin anii'60, britanicii făceau un documentar despre turismul românesc. Intre noi fie vorba, la acea vreme insemna enorm date fiind imprejurările epocii...


Trăiam cu toţii in paradis( ca mediu natural) şi voiam cu orice preţ să scăpăm prin mirişte.


Parcă nu plătim acum ca şi strămoşul Adam care intr-un moment de plictiseală conjugală(metaforic vorbind), se lăsă moale şi dădu ascultare consoartei biblice.

Toate bune şi urâte, insă noi ce facem?...Am avut, am pierdut dar tot a mai rămas destul.

Plecam la plajă cu o carte, o revistă, niscai merinde şi vreo pătură de-o persoană.

Eram vreun soi de Hemingway căci a visa face parte din "bagajul" fiecăruia dintre noi. Sper să vă bucure excursia in timp.

 

Theodor Sperantia - Pantalunii

Un creştin, pe cât se spune,
Cam de loc de la Gâdinţi,
Vrând şi el să se' nnoiască
Pentru Patru-zeci de Sfinţi,
Hotărăşte ca să'şi facă
De-o cam dată pantaluni,
Dar să-i facă buni să-i aibă
Şi de Paşti frumoşi şi buni.
Merge deci, in târg la Roman,
Cercetează, răscoleşte,
Şi-un postaf cu dungi albastre
In sfârşit işi târguieşte.

                                                             Are acum postaf creştinul,
                                                             Dar un lucru' l dă pe gânduri:
                                                             Să nu-i facă croitorul,
                                                             Pantaluni ca' n alte rânduri;
                                                             Că' n mai multe rânduri bietul
                                                             Pantaluni când poruncise,
                                                            Croitorul' n totdeauna
                                                            Tot prea scurţi ii nimerise

  Merge deci la croitorul,
  Şi de grije vrând a-i da
  Nu cumva iar scurţi să-i facă,
  Ii vorbeşte cam aşa:
  Iată' ţi dau postaf, jupâne
  Mă cunoşti că-s din Gâdinţi,
  Pantaluni să-mi faci dintr' insul
  Pentru Patru-zeci de Sfinţi,
  Patru-zeci de Sfinţi ascultă,
  Vezi, postaf  frumos, in dungi;
  Pentru Dumnezeu vezi, insă
  Să mi-i faci ceva mai lungi.
                               
                                                           Cum vorbeşte omul, insă,
                                                           De postaful lui cu dungi,
                                                           Şi cu grijă ca să-i facă
                                                           Pantaluni destul de lungi,
                                                           Incurcând pe Sfinţi in vorbă,
                                                           Şi' ncurcând pe Dumnezeu
                                                           Croitorul altfel lucrul
                                                           Il pricepe' n gândul său:
                                                           Lui ii pare că biet omul
                                                           Poate' n mintea lui săracă
                                                           Sfinţilor vrea, pantaluni,
                                                          Şi lui Dumnezeu să-i facă.


Deci intreabă croitorul:
- Vrei să-ţi fac chiar pentru Sfinţi?
- Da, da, da, mai este vorbă,
Zice omul din Gâdinţi.
Pentru Sfinţi, mă rog, jupâne,
Căci aşa mi-e gustul mie;
Pentru Dumnezeu, vezi, insă,
Ca mai lungi ceva să fie.
- Bine, croitorul zice,
Dacă' ţi este aşa pe plac
Lasă atunci postafu-aice
Şi m' apuc eu de ţi-i fac.
                                                          Bine, zice croitorul,
                                                         Şi postaful omul' l lasă;
                                                         Unu' ncepe să croiască
                                                         Celălalt se duce- acasă.
                                                         Deci lucrează croitorul
                                                         Cam de joi şi până luni;
                                                         Face patru-zeci şi una
                                                         De părechi de pantaluni
                                                         Patru-zeci mai mărunţele
                                                         Sfinţilor pe gândul său,
                                                         Iar a patru-zeci şi una:
                                                         Mai lunguţi lui Dumnezeu.

Când mai vine iar la Roman
Omul nostru din Gâdinţi
Pantalunii să' şi ia gata
Pentru Patru-zeci de Sfinţi,
Croitorul cum il vede
Zice: hei, bine-ai venit,
Căci cu Sfinţii Dumitale,
Drept să-ţi spun, m' am zăpăcit
Ştii, o zi' ntreguţă' ntreagă
Mi-am pierdut' o cu croeala,
Iar cusutul şi' ncheiatul
Dracu' i ştie socoteala.
                             
                                                     - Ei, şi cum, intreabă omul,
                                                     După cum te văd pe spus,
                                                     Par' că vrei să' mi spui că incă
                                                     Pantalunii gata nu-s?
                                                      - Ba sunt gata, dar gândeşte
                                                      Muncă, frate, ce-am avut!
                                                     Numai găuri câte fost-au,
                                                     Numai nasturi ce-am cusut!

- Ei, au fost cum e să fie,
Cum se cere negreşit;
Ce te plângi aşa, jupâne,
Dă-i să' i văd cum au ieşit.
- Da, i-aduc; dar cum să iasă,
Au ieşit destul de bine,
Au ieşit că pot eu singur
Să mă laud chiar pe mine.
Cu aste vorbe croitorul
Dă să-i cate
Să-i arate
Iară omul il aşteaptă
Şi cu gândul se tot bate
Ce fel fi-vor pantalunii
Din postaful lui cu dungi?
Fi-vor nimeriţi ei bine?
Fi-vor ei destul de lungi?

                                                      Când gândeşte el mai bine,
                                                      Croitorul iată vine
                                                      Şi-i aduce vraf, grămadă
                                                      Pantalunii ca să-i vadă
                                                       Iar apoi când croitorul
                                                     Tot părechi, părechi ridică,
                                                     Omul stă, holbează ochii
                                                     Par' că n' are ce să zică
                                                    - Şi ce-i asta? intreabă' urmă
                                                    Omul nostru din Gâdinţi.
                                                     Pantaluni, răspunde celalt
                                                     Pentru patru-zeci de sfinţi
                                                     - Cum?! Dar pentru Dumnezeu, bre?!
                                                    Din postaful meu cu dungi?!...
                                                    - Da, da, sunt şi pentru dânsul,
                                                    Iată-i ici, ceva mai lungi...

                                                                           Th. D. Speranţia

Civilizaţii, naţiuni, popoare, populaţii

Preambul:

Caracterele pruncilor fiecărei spiţe intră in grija iniţiaţilor in educaţie. Fiecare naţie se opreşte cu evoluţia când işi atinge propria limită. Cei care au rămas Civilizaţii, şi-au educat caracterele rezultând de aici Modele. Cei care mai aşteaptă incă, au rămas doar populaţii.

Model de civilizaţie, China, cu peste 200 de milioane de şcolari, are grijă de viitor.

Iniţierea micuţilor incepe sever:"Mens sana in corpore sano".Spiritul liber şi trupul viguros. Zâmbetul candid al micuţilor răsplătind din plin strădania Maestrului,Shifu Florin Szondi, asemenea lui Master Yoda cu micii padawan-i. Vă las plăcerea descoperirii multor surprize, căci nimeni n-a fost vreodată Profet in Ţara sa.

WEBIT 2011. România pe locul I, din 79 de ţări. Miron Manega pe locul IV mondial, din 1.751 de participanţi

Data publicarii: 04.10.2011 00:01:00

Nu consider că e degradant să te lauzi cu ce ai făcut. E degradant să te lauzi cu ce au făcut alţii, „ciordind” din meritul lor. Aşadar, la concursul internaţional de vizibilitate online WEBIT 2011, România a terminat pe primul loc, cu 89.640 de voturi, urmată de Italia cu 56.730 de voturi şi Bulgaria cu 30.350 de voturi.

Este important, în analiza ce urmează, numărul participanţilor pe ţări, cel puţin la primele clasate:

I. România – 132 participanţi

II. Italia – 250 participanţi

III. Bulgaria – 267 participanţi

IV. Macedonia -103 participanţi

V. Grecia – 91 participanţi etc.

La nivel de concurenţi individuali, clasamentul mondial al primilor 10 arată aşa:

1. Annarita Ruberto (Italia) - 15.523 de voturi;

2. Florinel Nicolai Deciu, alias „Ţarul Nicolai” (România) - 13.392 voturi;

3. Caterina Policaro (Italia) - 10.984 de voturi;

4. Miron Manega, alias „Ivan cel Groaznic” (România) - 9.186 voturi;

5. Virgil Dan Amza (România) - 5.280 de voturi;

6. Jechka Nacheva (Bulgaria) – 4.380 de voturi;

7. Krasimir Georgiev (Bulgaria) – 3.925 voturi;

8. Mona Bernhart-Lorinczi (România) – 3.727 voturi;
9. Radu-Dănuţ Munteanu (România) – 3.481 voturi;

10. Stefan Chorbanov (Bulgaria) – 3.228 voturi.

 

La poziţia 41 se termină lista "Ţarului Nicolai" şi a lui "Ivan cel Groaznic"

Să-i dăm Ţarului ce-i al Ţarului...

Aşadar, în primii zece se află 5 români, 3 bulgari şi două italience.

România a fost reprezentată în această competiţie de 3 grupuri:

- cei autointitulaţi „oastea lui Ştefan cel Mare” (grupul Tetatet) - 57 de participanţi;

- „armata Ţarului” (grupul intrat pe piramida lui Florinel Nicolai Deciu, alias „Ţarul Nicolai”) – 39 de participanţi;

- 36 de „independenţi”, care au votat individual.

Şi acum, „să-i dăm Ţarului ce-i al Ţarului”: numărul voturilor cumulate de „armata” sa de 39 de oameni (din totalul de 132 de participanţi) a fost de 64.175, ceea ce reprezintă 71,56% din totalul voturilor pentru România. Ţinând cont că Italia a avut în total 56.000 de voturi (cu 250 de participanţi), practic România putea câştiga competiţia pe ţări doar cu „armata Ţarului”. (adică 39 de români puteau ânvinge lejer 250 de italieni). Ponderea următoare în numărul de voturi a avut-o „oastea lui Ştefan cel Mare” (grupul Tetatet – 57 de oameni) coordonată de Dan Virgil Amza: 22.570 de voturi, adică 25,18% din voturile României. Cei 36 de independenţi au cumulat împreună 2.895 voturi, ceea ce înseamnă abia 3,26% din totalul României. Concluziile - referitor la raportul resurse umane/performanţă - se impun de la sine.

... şi lui Ivan ce-i al lui Ivan!

Şi dacă i-am dat „Ţarului ce-i al Ţarului”, să-i dăm ce i se cuvine şi lui „Ivan cel Groaznic”, adică subsemnatului. M-am „înrolat” de bunăvoie în „armata Ţarului” şi am „recrutat”, pentru competiţie, 15 oameni, la care s-au mai adăugat, prin mecanismul piramidei, şase. Deci 21 de oameni (din 39), veniţi pe filiera Miron Manega/CERTITUDINEA, au participat la această frumoasă victorie a României. Nu mai calculez care a fost contribuţia de voturi a piramidei lui „Ivan cel Groaznic” (subsemnatul), precizez doar că, în strategia convenită, aceasta este cvasi-proporţională cu numărul de oameni. Coordonarea efectivă a competiţiei i-a aparţinut însă „Ţarului”, care mi-a explicat şi mecanismul concursului.

"Quod licet bovi, non licet Iovi”

Am explicat cu altă ocazie ce m-a determinat să-l aleg pe "ţar" pe post de coordonator, şi nu pe Dan Virgil Amza, eu venind cu o întârziere de o săptămână în această competiţie. Acum mă felicit, căci suspiciunile mele, în privinţa atitudinii diriguitorilor de la Tetatet, s-au confirmat. Consider că o parte din acest grup s-a comportat de o manieră necolegială şi antinaţională. Trecând peste „asperităţile” dintre Florinel Nicolai Deciu şi Dan Virgil Amza, pe care le-am crezut simple refulări copilăreşti, în clipa în care subsemnatul a căpătat un avans mult prea mare ca să mai poată fi ajuns de Dan Virgil Amza, acesta a renunţat la competiţie şi a trecut în „tribune”, unde a început să facă pariuri împotriva „Ţarului” şi, implicit, a echipei sale. Ceea ce nu mai are scuza unei reacţii de moment, căci, „răsturnând” o celebră expresie latină, asertez aşa: „quod licet bovi, non licet Iovi”. Adică un lider, un şef sau un comandant nu are libertatea frivolă a unui soldat, pentru că el e răspunzător moral şi statutar de oamenii pe care-i coordonează. Or, mie mi se pare că Dan Virgil Amza a indus membrilor Tetatet, prin atitudinea adoptată, un comportament similar cu al său. Onorabil ar fi fost ca votingul să continue, chiar dacă România nu mai însemna Tetatet.

Despre naţionalism...

Practic, noi, cei 39 de „combatanţi”, am rămas să luptăm singuri cu italiencele, care şi-au abandonat şi ele echipa (cea mai numeroasă din concurs), votând numai pentru ele. Italiencele au învins, într-adevăr, dacă luăm în considerare performanţă individuală (locurile I şi III mondial), dar Italia a pierdut. Noi nu am câştigat locul I la "individual", în schimb ne-am adjudecat locurile mondiale II (Florinel Nicolai Deciu), IV (Miron Manega) şi V (Dan Virgil Amza), ca să mă refer numai la primele cinci poziţii. În plus, ceea ce considerăm a fi marea noastră performanţă, e faptul că România a câştigat la scor în faţa tuturor celor 79 de ţări. Aşa că, dacă e vorba de patriotism sau naţionalism (pentru a răspunde unor reproşuri făcute de Dan Virgil Amza, în numele Tetatet, la adresa „alias”-urilor slave adoptate de noi), reamintesc că am „luptat” sub steagul României şi am câştigat.

„Dăruind, vei dobândi”

Sub acelaşi steag au votat şi români de altă cetăţenie, ca şi cetăţeni de altă etnie, cu sau fără cont WEBIT de participare în concurs. Am primit şi am oferit voturi şi unui sudanez, care a reuşit, prin echipa României, să ajungă pe locul 22. Unora li s-a părut incorect ca un african să primească atâtea puncte (1.256), el fiind singurul concurent din ţara sa. Nouă ni s-a părut în spiritul concursului, atâta timp cât toată echipa a primit voturi de la el. „Dăruind, vei dobândi”, nu?

Dar, dincolo de toate aceste distorsiuni, parţial inerente, ale unei competiţii epuizante, mi se pare inacceptabilă tendinţa de confiscare a meritelor victoriei de către cei (cel) care mai degrabă a(u) subminat-o. Căci contribuţia reală a fiecăruia este cea pe care o exprimă cifrele de mai sus. VAE VICTIS!

P.S. Pentru a înţelege cât mai mulţi cum a fost posibil ca echipa României să obţină, cu o mână de oameni (39) locul I în lume la un concurs internaţional de vizibilitate online (şi pentru a nu cădea, totuşi, în păcatul laudei de sine, subsemnatul fiind părtaş la această victorie şi deţinător al locului 4 mondial), este mai bine să-i lăsăm pe străini să vorbească. Alexander Chalkidis, participantul grec la Webit 2011 (şi deţinător al locului 26 mondial), a scris pe site-ul său, cu uimire şi admiraţie, un articol elogios despre "invazia românească" şi solidaritatea din echipa „Ţarului Nicolai”, pe care le defineşte ca fiind "naţionalism în cea mai simplă formă" sau "altruism naţionalist"...

http://alexanderchalkidis.com/ ;    http://alexanderchalkidis.com/blog/?p=5656

WEBIT 2011.Cum a introdus echipa României termenul "Naţional" in Social Media

Avem tendinţa de a crede că Social Media este o activitate individuală. Foarte centrată pe propria persoană. Desigur că este "socială", dar de multe ori constatăm că "cercurile" sau "grupurile" sunt mai mici şi fragmentate până intr-o măsură in care se trivializează categorisirile de tip vechi.

Apariţia naţiunii-stat

1) O ţară este, fireşte, o creaţie artificială, dar foarte puternică. Cu uimire am constatat cum concurenţii români din acest an de la "Webit" ne-au tăvălugit pe toţi şi au ocupat toate poziţiile din top. România a ocupat ferm, fireşte, şi locul 1 pe naţiuni.
Cum au reuşit acest lucru?

2) Cititorii blogului meu grecesc ştiu despre faptul că mi-a luat destul timp (cam o mare parte din an) să inţeleg cum şi de ce această competiţie funcţionează. Este fascinant cum poţi îndemna oamenii să-ţi dea votul, eu fiind unul care a incercat cam orice pentru acest lucru. Mi-am monitorizat prin măsurători campaniile de promovare, mi-am luat notiţe care grup de pe Facebook reacţionează mai bine, care tag-uri, la care oră din zi este mai bine să te promovezi. Am ajuns repede nr. 1 in Grecia şi nr. 9 mondial, lucru deloc rău după câteva zile de muncă, printre alte proiecte.

3) Dar după asta a inceput invazia românească. N-au mers in salturi ca noi ceilalţi. La inceput am crezut că trişează. Ceva programe automate sau vreo chestie de genul acesta. Dar acest lucru ar fi fost uşor de descoperit de către organizatori mai ales la accesarea link-ului bit.ly. Statisticile evidenţiază că, în cazul meu, am măsurat peste 4000 de click-uri venite din diverse bloguri pe link-ul meu şi cred că măcar 10% din ele m-au votat. Dacă românii ar fi trişat, voturile ar fi coincis cu click-urile. Ar fi fost prea frumos ca să fie adevărat.

4) După toate astea, m-am dus să traduc în Google blogul concurentului principal din România şi iată ce am găsit: "Votaţi cu toţii, toată lista..." Naţionalism in cea mai simplă formă. Simplu, inteligent, social şi viral. Sincronizare perfectă (dar, din păcate, prea târzie pentru cei care ar fi dorit să facă la fel) şi echipa României câştigă. Scurt pe doi! Data viitoare, când mă voi gândi la ceva "social", nu voi uita aspectul altruist al naţionalismului ca forţă de mobilizare. (Alexander Chalkidis)

Sursa: Certitudinea.ro

Webit 2011- Cronică

Motto: "Poţi deveni tată furând copilul cuiva?"

"Prin dispariţia valorii, nonvaloarea devine valoare?"

Solidaritatea Rasei Omeneşti exultă la nevoie, mai ales intr-o competiţie de durată la care pot participa doar cei care sunt capacitaţi să reziste. Finalul concursului de influenţă online are următoarele rezultate pentru România:
1) Prestigiu: Locul 1 Mondial detaşat.

2) Efecte in social media mondială: Alexander Chalkidis, evidenţiază "Invazia românească", analizând temeinic fenomenul. 

3) Solidaritate altruistă prin sprijinul primit necondiţionat de la un colos civic: Mişcarea Euro-Civică Română, pe de-o parte, şi de la Imperiul de reţele sociale ale neobositului coechipier-brand, Miron  Manega, alias Ivan cel Groaznic, pe de altă parte.

.4) Sprijin atât din partea echipei Israelului care ne-a votat in bloc, cât şi din partea unicului concurent  din Sudan(bogata Nubia Antică). La rândul nostru, potrivit principiului: "Nimeni nu este profet in ţara sa", le-am acordat sprijinul cu următoarele efecte: Sudan- Locul 10 Mondial iar Israel locul 12 Mondial. In febra concursului, puţini au remarcat persnalităţile discrete din "diaspora" Tzarului: Lucreţia Berzintu, Ovidiu Bufnilă, Gelu Vlaşin... Nucleul advers din Echipa Naţională, condus de un fost coleg de facultate, al cărui nume nici nu merită a fi pomenit, mânat de insuşiri tipice grupului din care, dacă eşti normal şi integru, nu poţi dori să faci parte, a pornit spre sfârşitul concursului, ofensiva boicotării propriei echipe, a României adică, trecând din arenă, unde a suferit o infrângere severă(doar intr-o noapte splendidă de toamnă), in "tribune" devenind comentator sportiv-fabulist, unde a inceput să parieze cu năduf, impotriva propriilor coechipieri. Stiu asta din spusele lor care sunt afişate public, dezonorând atât conceptul de Forum( anticii i-ar "inălţa"), cât şi mediul academic din care acest personaj pretinde(sic!) fără a dovedi, că face parte. Hârtiile pe post de diplome, in funcţie de granulaţie, pot fi utilizate in multe scopuri. Alătur statisticile negru pe alb, astfel incât cei care incearcă să confişte rezultatele victoriei depline a Echipei Tzarului, dedicând-o aiurea cui le iese in cale, să nu poată justifica ceea ce afirmă. Eternul conflict dintre Orizontul de aşteptare şi Realitate le joacă feste şi acestor imaturi care cred că forumelul lor este un Facebook românesc. Dacă s-ar fi jucat cu găletuşa in copilărie, acum ar fi avut şanse să fie copţi... Dar asta e! Poţi creşte la trup dar poate să-ţi rămână INIMA mică... Acest concurs a scos in evidenţă Caractere şi nu diplome, sau titluri universitare. Prin delaţiune şi eliminarea Valorilor, nonvalorile cu alias(dr.) nu vor deveni niciodată valori. Mulţumesc totuşi minusculului forumel care nu a ajutat in final la asaltul Porţilor Romei, căci, dacă s-ar fi intâmplat aceasta, ar fi trebuit să impart Gloria( Locul 1 Mondial) cu ei. Aşa cum goliciunea trupească este ascunsă de veşminte, şi caracterele se pot ascunde sub un munte de mucava...