Donatia zilei Print si cersetor

Print si cersetor,
Autor Mark Twain
Biblioteca pentru toti copiii ingrijita de Tiberiu Utan
Editura Ion Creanga
Coperta si ilustratii Val Munteanu
An aparitie 1976
Tiraj 193 000 exemplare.

Epistole vesele

"Doresc ca milici mele randulete" sau "Epistole vesele" de Tudor Musatescu ilustrata admirabil cu 35 de desene in text semnate de Fred Ghenadescu, apare in anul 1945 la editura Universul.

Din aceasta editie s-au tiparit 100 exemplare de lux hors commerce numerotate de la 1 la 100 semnate de autor. Volumul cuprinde 30 de epistole savuroase asternute cu condeiul in stilul inconfundabil al maestrului Tudor Musatescu.

Pentru ilustrare redam mai jos un pasaj dintr-o epistola:

"Domnule Politai

In seara zilei de 23 Aprilie, anul curent fiind onomastica nasterii mele,- individul Nae Mopsu zis alias Gogu Niculescu, care cred ca-l stiti si dvs., stindu-l toata lumea care a patit cu el ca betiv si derbedeu., s-a oprit sub ferestrele caselor mele de zestre, in stare de ebrietate si beat, intonandu-mi diferite cantece de lume ca "Ciuful" si "Din cires pana-n cires" ale caror cuplete cred ca le stiti si dvs. 

Nu-mi e de mine si de sotia mea, care am mai auzit asemenea porcarii fiind majori si oameni in toata firea, cat de fiica noastra Viorica de a carei cinste si virginitate uzam in societate pentru a o marita cat mai curand posibil avand si oaresicare partide in vedere.

Trebuie sa se termine odata cu aceste haimanale si indivizi care fiindca e respinsi ca gineri, ca nimenea cu scaun la cap nu i-ar da-o, si ntelege a se purta cu cetatenii pasnici intr-un mod atat de veneric.

De aceea cu onoare va rog sa binevoiti a pune mana pe acest domn si a-i trage un toc de bataie, mai condensata cum stiti dvs. la politie de-i bagati in spital, acest nemernic si individ fiind primejdios atat fetelor noastre ale tuturor, cat si noua ca higiena si romani". O tempora, o mores.

Abatele Prevost - Manon Lescaut

Romanul de dragoste Manon Lescaut al autorului Antoine Francois Prevost cunoscut ca Abatele Prevost apare in anul 1731 in epoca in care Franta, la doar cateva decenii va fi tulburata de Revolutie.

Personajele din Manon Lescaut aspira dramatic la fericire cu orice pret extragandu-se dintr-o societate  a Luminilor de unde, paradoxal lipseste faclia Dragostei.

Volumul de fata este editia din anul 1898‎ aparuta la Paris Librairie Charles Tallandie. Este ilustrat cu gravuri executate pe lemn semnate de Maurice Leloir si Jules Huyot.

Colaboratorii mentionati de autor sunt urmatorii:

1) Toata partea artistica a romanului, adica 225 de pozitii, a fost executata de Charles Leloir.

2) Cele 212 compozitii din text au fost gravate pe lemn de Jules Huyot.

3) Impresia tipografica a fost in intregime executata prin grija lui Victor Darantier de Dijon.

4) Impresia in culori a celor douasprezece acuarele hors texte a fost executata de De Malherbe.

5) Cele doua aqua forte au fost imprimate de Charles Wittman.

6) Hartia velina a fost fabricata de Casa Veuve Prioux et fils.

Prefata structurata in doua capitole este semnata de nimeni altul decat Guy de Maupassant.

In nota autorului acesta incheie astfel: "Un lecteur severe s'offensera peut-etre de me voir reprendre ma plume, a mon age, pour ecrire des aventures de fortune at d'amour: mais si la reflextion queje viens de faire est solide, elle me justifie; si elle est fausse, mon erreur sera mon excuse". 

Eminescu- Poezii

MOTTO:

"Cât timp va exista in lume un singur exemplar din poeziile lui

Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată"

MIRCEA ELIADE

Volum de poezii apărut in anul 1928, prefaţat de Profesor Universitar, membru al Academiei Române, G. Murnu, ilustrat cu 12 acuarele-facsimil şi numeroase desene de A. Murnu.

Conţinutul este, evident, ca şi Autorul, nepereche."Eminescu e acela care in toate domeniile de manifestare colectivă işi poartă caduceul, deşteaptă forţele amorţite, aprinde flacăra avântului. Gândul e unul şi acelaş: pregătirea Neamului"de la Nistru păn' la Tisa" pentru zilele mari care trebuie să vie.

De aceia ne-a şi croit un intreg program de conduită şi revendicări. El e acela care ne-a fasonat in bună parte, ne-a dat stilul: prima modelare mai complexă a sufletului nostru, ne-a invăţat să iubim şi să urâm, ne-a fost cel mai puternic indemn spre unificare, cel mai sigur făuritor al lanţului de solidaritate naţională.

Punctul de plecare- pilda lui strălucită personală: om impecabil, discret, pudic, delicat, exemplar prin oblitate, siguranţă şi sinceritate naturală, prin altruism şi corectitudine, prin capacitate de muncă, prin devotare şi pasionată ataşare la interesele generale, prin credinţa neclintită in puterea mirifică a coeziunii forţelor colective".

Spre aducere-aminte:                   

        

        RUGĂCIUNEA UNUI DAC
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna,
Căci unul erau toate, şi totul era una.
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n'au fost niciodată-
Pe-atunci erai Tu singur, incât mă-ntreb in sine-mi:
Au cine-i zeul, cărui plecăm a noastre inimi?

El singur zeu stătut-a nainte d'a fi zeii,
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii.
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este al omenirii isvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi invierea vieţii!

Şi el imi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei.
In vuetul de vânturi auzit-am al lui mers,
Şi'n glas purtat de cântec simţii duiosu-i vers-
Şi tot pe lângă-aceste cerşesc inc-un adaos,
Să'ngădue intrarea-mi in veşnicul repaos!

Să blesteme pe-ori cine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă impilă,
S'asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Şi-acela intre oameni devină cel intăi,
Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oiu pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec
Păn' ce-oiu simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că'n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C'ajung pe mine insu-mi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a'mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama pe care am iubit-o-
Când ura cea mai crudă mi s'ar părea amor,
Poate-oiu uita durerea-mi şi voiu putea să mor.

Străin şi făr' de lege de voiu muri atunce,
Nevrednicu-mi cadavru in uliţă 'l arunce,
Şi-aceluia, Părinte, să'i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuţe câinii ca inima-mi s'o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va isbi in faţă,
Indură-te, stăpâne, şi dă'i pe veci vieaţă!

Astfel numai, Părinte, eu pot să'ţi mulţămesc
Că tu mi-ai dat pe lume norocul să trăesc.
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blăstemuri aş vrea să te induplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi'n stingerea eternă dispar fără de urmă!
Eminescu, in articolul "Labirintul istoriei noastre"( manuscrisul nr. 2257/ pag.24-44) spune:
"Era un popor brav acela care-a impus tribut superbei impărătese de marmură a lumei: Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te  imple de lacrimi, iar nu de dispreţ şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţă, de amor de patrie şi de libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi o ruşine niciodată."