Posts

Showing posts with the label eseuri

Citat despre uitare

Image
Uitarea semnifica in gradul cel mai inalt si constructiv-primenitor puterea de a ierta. 
"Pentru că le voi ierta nelegiuirile, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor". Evrei 8:12 Daca pacatele si faradelegile sunt irevocabil iertate si uitate cu conditia de a le recunoaste si a-ti parea rau fara a le mai repeta vreodata atunci salvarea noastra are loc odata cu constientizarea acestei alternative la suferinta provocata de conflicte interioare sau exterioare. Acest citat despre uitare m-a inspirat sa amintesc despre libera optiune de a ramane captivi unui tipar mental morbid sau de a ne elibera de bunavoie traind in echilibru cu oferta generoasa a principiilor teocratice adanc ingropate pentru a nu produce efecte de trezire si renuntare la obiceiuri patologice cu consecinte peste generatii. Auzim in jur semeni de-ai nostri exprimand o contradictie in termeni pe care neglijeaza a o analiza: "Eu iert dar nu uit" lucru de altfel imposibil, daca ierti,…

Ion Creangă şi teoria jocurilor

Image
Referinţele la originile Teoriei Jocurilor au fost trasate de către savanţi tocmai în timpuri presitorice. Este foarte interesant de constat că unele situaţii descrise în Biblie sunt rezolvate în conformitate cu tezele teoretice moderne din Teoria Jocurilor. Teoria Jocurilor ca subdomeniu al matematicii este relativ tânără. Istoria modernă începe odată cu publicarea în 1944 a monografiei “Theory of Games and Economic Behavior“, scrisă de matematicianul John von Neumann şi economistul Oskar Morgenstern. În scurta perioada de timp care a trecut de atunci, Teoria Jocurilor a cunsocut perioade de ascendenţă şi descendenţă. Totuşi, despre importanţa acestui domeniu al matematicii aplicate spune mult şi faptul că cercetările ale 9 dintre specialiştii din Teoria Jocurilor au fost distinse cu Premiul Nobel pentru Economie. Se observă o careva tendinţă de a evidenţia în lucrări artictice situaţii care pot fi referite la Teoria Jocurilor. În majoritatea cazurilor, savanţii ţin să s…

Omule, ai mila

Image
Familia mea a primit cu bucurie cu multa vreme in urma copii orfani ai ecosistemului pe care il patronam noi cei din varful lantului trofic: catei, pisici, pasari...
Rand pe rand, in timpul campaniilor de exterminare a fiintelor care ne stanjenesc cu dragostea si compasiunea lor am insfacat de pe strazile asaltate de hingheri suflete pribege asteptand mila si ocrotire de la noi.
Ne-au inseninat zilnic viata, ne-au iertat daca i-am neglijat, ne-au iubit fara masura si fara a astepta neaparat ceva in schimb.
Dupa 17 ani a plecat Tzi-Tzi, dupa 14 ani a plecat Nitza, dupa 13 Bobby si restul. Golul este la fel de mare, dorul la fel, dar viata ramane lectia ce trebuie invatata temeinic.
O pierdere nu poate fi alinata niciodata cu o alta pierdere iar neglijenta nu poate fi transferata unei alte fiinte pentru a plati propriile noastre abateri.
Epictet spunea cu vreme in urma ca: "Nu spune niciodată despre ceva: l-am pierdut, ci l-am dat înapoi. Ţi-a murit copilul? A fost dat înapoi. Ţi…

Winter story

Image
Weekend story: Winter and sparrows in my town. For me, a day without sparrows is like a morning without coffee.

Yesterday, a whole family was on the branches of a snowy tree on my street. Snowflakes were falling gentle from the sky and this amazing chorus was singing celebrating life and the joy on a new day here, on Earth. 

I filled my pocket with some wheat seeds and went there to reward their unconditional gift of being highly active members of the ecosystem. I was grateful for another lesson: "no matter who you are, no matter what you do in life" http://www.youtube.com/watch?v=Us-TVg40ExM someone will always stand by you. 

A thought, a glance, a word can change the course of the history, it's up to us to choose, it takes a second to change everything or nothing.

New Year Wishes

Image
To each and to all of you, from the bottom of my heart I wish that you could have a Cold Mind to think and a Burning Soul to Love, to Forgive and to Forget! And this, for every moment of your Life. May Future be a common Treasure put together by any of us, so that we could proudly say: "We are the Human Race and this Planet is our Homeland!" A Happy New Year to all wherever you are!
Fiecăruia şi tuturor vă doresc din adâncul inimii să aveţi o Minte Rece să puteţi gândi şi un Suflet Fierbinte să puteţi Iubi, Ierta şi Uita!...Şi asta in fiecare clipă a vieţii voastre! Fie ca Viitorul să fie o Comoară a tuturor alcătuită de fiecare dintre noi, astfel incât să putem spune cu mândrie: "Noi suntem Rasa Omenească iar Planeta aceasta este Casa Noastră!" Un An Nou cu impliniri vă doresc tuturor, oriunde v-aţi afla!

Cel ce dăruieşte trebuie să fie recunoscător

Image
Pe când Seisetsu era Maestru in Kamakura, a avut nevoie, la un moment dat, de o clădire mai mare, iar Umezu Sebei, un negustor din Edo, hotărâ să-i dăruiască invăţatului cinci sute de ryo, pentru  clădirea noii şcoli.

Ii duse banii maestrului, care-i spuse: - " Bine, primesc!"
Umezu ii dădu lui Seisetsu sacul de aur, dar reacţia Maestrului nu-i plăcu. Cu trei sute de ryo se putea trăi un an, iar acolo erau cinci sute!
- " Sunt cinci sute de ryo"- remarcă Umezu.
- " Mi-ai mai spus"- răspunse Seisetsu.
- " Sunt o grămadă de bani, chiar dacă sunt un om bogat"...
- " Vrei să-ţi mulţumesc?"

- "Aşa s-ar cuveni!"
 -"De ce?- a fost curios Seisetsu. Cel care dăruieşte trebuie să fie recunoscător!"

Intelectualii

Intelectualii! Iată un soi preţios de cetăţeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge.Slavă domnului! avem destui. Odinioară, intelectualii, mult mai puţini la număr ca astăzi, formau un fel de sectă, care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei preţioase secte era la cafeneaua Brofft — singura rimă posibilă la moft — peste drum de Capşa, în prăvălia caselor Zerlendi, unde acuma se află Luvrul de Bucureşti.

Acolo — precum odinioară muzele în Parnas — se adunau intelectualii spre a-şi împărtăşi înaltele cugetări şi inspiraţiuni, gustând un fel de ambrozie, compusă din puţin lapte, puţin „jvarţ" şi puţin zahar, şi numită în limba vulgară „capuţin".De aceea, profanii invidioşi, cari nu erau admişi să se apropie de intelectuali, i-au poreclit pe aceştia: „capuţinişti", de unde, apoi, orice dezbatere prea mult prelungită despre lucruri ideale, despre înalte chestiuni de artă, litere, ştiinţe, s-a numit „capuţi…

Tafta in trafic

Image
De dragul vremurilor de odinioară, trecute nu apuse, convoc ad-hoc câte un mic cenaclu literar-experimental-artistic la curte. "Voluntari" incă mai sunt, aşa că, ceaiul şi fursecurile fiind on-the-house, urmează distracţia.

Odată, am cerut sprijinul unei "tovarăşe de suferinţă" prezentă la şuetă, pentru un experiment statistic. Pe dată, fără a sta pe gânduri, aceasta acceptă.

Astfel, am rugat-o să imbrace rochia de tafta din vremea tinereţii bunicii mele(rochie aici de faţă), incinsă la brâu cu şalul de blană şi cu "ţilindrul" pe cap, ieşi pe stradă. De-aci incepe totul.

Trecătorii s-au dat in lături ca şi contaminaţi de apariţie. Vreo cinci, intorcând capul, intrară cu dânsul in stâlp, un altul scăpă telefonul intr-un canal deschis iar de fluierături nu mai ţin cont, căci erau fundal.

Prin geamul deschis al portierelor, mulţi se-nchinau(de spaimă!), scuipând in sân. Câţiva copii au izbucnit in lacrimi, uitaţi, ici-colo de adulţi. Aşadar, f…

Civilizaţii, naţiuni, popoare, populaţii

Image
Preambul: Caracterele pruncilor fiecărei spiţe intră in grija iniţiaţilor in educaţie. Fiecare naţie se opreşte cu evoluţia când işi atinge propria limită. Cei care au rămas Civilizaţii, şi-au educat caracterele rezultând de aici Modele. Cei care mai aşteaptă incă, au rămas doar populaţii. Model de civilizaţie, China, cu peste 200 de milioane de şcolari, are grijă de viitor. Iniţierea micuţilor incepe sever:"Mens sana in corpore sano".Spiritul liber şi trupul viguros. Zâmbetul candid al micuţilor răsplătind din plin strădania Maestrului,Shifu Florin Szondi, asemenea lui Master Yoda cu micii padawan-i. Vă las plăcerea descoperirii multor surprize, căci nimeni n-a fost vreodată Profet in Ţara sa.

Sir David Attenborough şi Arta Manipulării

Din vremuri imemoriale, noi oamenii ne-am invrăjbit cucerindu-ne teritoriile unii altora prin toate metodele sinistre de care suntem capabili in latenţa noastră. 
Miza? Clasică de-acum: siguranţa resurselor de orice fel. Nu mai ştim să indepărtăm agresorul evitând confruntarea, motiv pentru care mai avem câte ceva de invăţat din Misterele Creaţiei. 
Iat-o pe Menura Superba, adică Pasărea Liră intr-un splendid Recital de Artă a Manipulării, a Retoricii şi Oratoriei păsăreşti in propria-i Agora

Porţile Paradisului

Un soldat, numit Nobushige, se duse la Hakuin şi-l intrebă: - Există cu adevărat un Paradis şi un Infern?
- Cine eşti tu?... il intrebă Hakuin. - Sunt un Samurai.
- Tu?! se miră Hakuin. Ce nobil te-ar dori in garda lui? Ai o mutră de caraghios!
- Soldatul se infurie şi duse mâna la sabie, dar Hakuin continuă:
- Ai şi sabie! Pariez că-i prea tocită ca să-mi taie capul!
Nobushige trase sabia din teacă, dar Hakuin ii spuse: - Aşa se deschid Porţile Infernului!
La aceste cuvinte, Samuraiul, inţelegând invăţătura Maestrului, puse sabia in teacă şi se inclină. - Aşa se deschid Porţile Paradisului, spuse Hakuin.
Morala?Gravă ca intotdeauna. Nota Bene: Chiar şi cu o vorbă Porţile se deschid sau se inchid... De noi depinde să ferecăm Porţile Infernului.

Pe o stradă noroioasă

Odată, Tanzan şi Ekido, doi tineri călugări, mergeau pe o stradă plină cu noroi. Ploua cu găleata. La un colţ, intâlniră o fată care nu putea traversa strada.
- Vino, fetiţo, zise Tanzan, şi o luă in braţe, purtând-o până pe trotuarul celălalt. Ekido nu spuse nimic până când ajunseră la templul in care urmau să-şi petreacă noaptea. Acolo izbucni:
- Noi, călugării, trebuie să ne ferim de femei şi, mai ales,de cele tinere şi frumoase! De ce ai luat-o in braţe?
- Eu am lăsat fata acolo, răspunse Tanzan. Tu, insă o cari şi acum cu tine...
Morala?: Nu cumva seamănă cu:"Fiţi ca mieii in mijlocul lupilor?"... Doar este vorba despre cei care trebuie să reziste Ispitei, nu-i aşa?

Să n-ai legături cu pulberea Lumii

Să trăieşti in lume fără a strânge legăturile cu pulberea ei… Căci “Cinis et umbra sumus !” adică “Ashes to ashes and dust to dust".
Când vezi fapta bună a cuiva,  incearcă să-i urmezi exemplul,  iar când observi greşeala unuia, caută să n-o repeţi. 
Când eşti singur,  poartă-te de parcă ai avea alături un oaspete nobil, după exemplul regelui Dromichetes care chiar pe cuceritorul Lisymah l-a ruşinat. 
Exprimă-ţi sentimentele,  dar nu fi mai expansiv decât ţi-e firea, şi află că virtuţile sunt RODUL autodisciplinei, nu cad din cer ca ploaia sau zăpada. 
Virtuţile tale incep cu MODESTIA, căci poţi mânca din vase de lut,  fiind un om de “aur”,  sau poţi mânca din vase de aur fiind un om de lut. Un suflet nobil nu se expune in văzul tuturor spre batjocura celor neştiutori.
Cuvintele tale trebuie să fie ca nişte pietre preţioase, scoase rar la iveală,  dar de maxima valoare. Pentru cei ce studiază cu adevărat, fiecare zi e o zi bună , cu toate că ziua este necruţătoare prin…

Binele şi răul

In perioada in care Maestrul Bankei ieşea din meditaţie, veneau elevi din toată Japonia. Unul dintre elevi a fost surprins furând. Intâmplarea i-a fost povestită lui Bankei, cu rugămintea ca hoţul să fie izgonit, dar Bankei a ignorat faptul. 
Elevul a fost surprins din nou furând, dar nici de data asta Bankei nu s-a sinchisit... Atunci, unii elevi au plecat supăraţi, iar ceilalţi au cerut izgonirea hoţului, ameninţând că pleacă cu toţii... Bankei i-a strâns pe toţi şi le-a spus:
-"Voi sunteţi instruiţi, ştiţi ce-i bine şi ce-i rău. Puteţi studia in altă parte, dacă doriţi. Acest sărman frate nu ştie să deosebească binele de rău...Cine-l va invăţa dacă nu o fac eu? O voi face chiar dacă plecaţi toţi!"
Hoţul izbucni in lacrimi şi se lecui de dorinţa de a mai fura. Notă: Nu vi se pare cunoscută pilda? Au nu este "Parabola fiului rătăcitor" spusă doar pe alte meleaguri?. Deci, mersul la biserică nu te poate face credincios, după cum mersul in grajd nu te face cal.

Dialogul dintre un Brahman şi un Iezuit despre necesitatea şi inlănţuirea lucrurilor

Cândva, demult, firele nevăzute ale eternului Web care-şi schimbă doar forma sub care se manifestă, au făcut să se intâlnească, spre deliciul celor care au dorinţa de a savura DIALOGURI, un brahman şi un iezuit.
IEZUITUL: “Se pare că datorită rugăciunilor sfântului (…) aţi ajuns la o atât de lungă şi desăvârşită bătrâneţe. O sută optzeci de ani, o vârstă demnă de a patriarhilor".
BRAHMANUL: “Maestrul meu a trăit trei sute de ani, este vârsta noastră obişnuită. Am o mare stimă pentru sfântul (…), insă rugăciunile sale n-ar fi putut să zdruncine niciodată Ordinea Universului, şi chiar de-ar fi avut darul de a face şi o muscă să trăiască fie şi o clipă mai mult decât ar fi purtat-o inlănţuirea destinelor, acest glob ar fi cu totul altceva decât ceea ce vedem astăzi".                                               
IEZUITUL:”Aveţi o opinie curioasă despre viitor. Nu ştiţi oare că omul e liber, că voinţa noastră dispune după bunul ei plac de tot ceea ce se petrece pe Pămân…

Dialog Zen

Maeştrii Zen işi invăţau elevii cum să se exprime. In două temple, trăiau doi băieţi. Intr-o zi, unul dintre ei, ducându-se la piaţă să cumpere legume, il intâlni pe celălalt băiat şi-l intrebă:
-Unde te duci? -Unde mă duc picioarele...
Răspunsul il zăpăci pe băiat, care se duse să ceară sprijin maestrului său. -Când il vei intâlni, il sfătui maestrul, intreabă-l acelaşi lucru. Iţi va da acelaşi răspuns. Atunci să-l intrebi unde s-ar duce dacă n-ar avea picioare...
A doua zi, băieţii se intâlnesc din nou. -Unde te duci? intrebă din nou, primul. -Unde mă impinge vântul...
Şi de data asta băiatul se zăpăci şi se duse la maestru, să-i mărturisească infrângerea. -Intreabă-l unde s-ar duce dacă n-ar bate vântul, il sfătui maestrul.
In ziua următoare, băieţii se intâlniră iarăşi. -Unde te duci? -La piaţă, să cumpăr legume...

Dezbatere pentru găzduire

Cândva, exista obiceiul ca, dacă un călugăr rătăcitor poposea intr-un templu, să susţină o dezbatere asupra credinţei cu un călugăr din acel templu. Dacă ieşea invingător, putea rămâne in templu cât dorea. Dacă pierdea, trebuia să plece imediat.
Intr-un templu din nordul Japoniei se stabiliseră doi calugări. Cel mai in vârstă era un om instruit, dar cel tânăr era un neghiob, fiind şi chior pe deasupra. Intr-o zi, sosi un călugăr rătăcitor şi ceru găzduire, invitându-i, după obicei, la o dezbatere asupra credinţei. Fratele cel in vârstă, fiind ocupat, il rugă pe cel tânăr să-l inlocuiască.
- "Alege dialogul mut", il sfătui pe tânăr. Cei doi, se duseră in templu şi, după puţin timp, străinul se intoarse :
- "Fratele cel tânăr este extraordinar, m-a invins!" -" Ce-aţi dezbătut ?" intrebă călugărul bătrân curios.
-" La inceput, am ridicat un deget, care-l reprezenta pe Buddha. El a ridicat două degete: Buddha şi invăţătura sa. Atunci, am ridicat…

O ceaşcă cu ceai

Nan-in, un Maestru din Epoca Meiji(1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce inseamnă filosofia Zen. Nan-in il servi cu ceai. 
A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne. Profesorul il privi mirat şi-i spuse: -Ceaşca s-a umplut, nu mai incape nimic! -Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. 
Cum să-ţi explic ce inseamnă Zen, dacă nu are unde să intre? Goleşte-ţi intâi ceaşca zise Maestrul.

Convieţuirea cu Sfidătorul sau Marele Inchizitor

Venim in Lume prin legea firii. Trupul incepe să se dezvolte treptat, insă parcă o altă fiinţă convieţuieşte cu noi, preluând chiar controlul şi creând tipare pentru toate acţiunile noastre. Rareoriavem puterea să ne intrebăm cu tărie: cine suntem?

Cine ne impinge să nu facem Binele pe care-l iubim ci Răul pe care-l urâm? Aflu că acum 2000 de ani tereştri, un "băiat mare", fără să fi citit din presa vremii, ştia aceste lucruri. Tipul s-a numit Saul până la intâlnirea de gradul 3 pe care a avut-o pe drumul Damascului, după care, lecuit de propria-i autolimitare, a devenit Paul (Pavel din Tars). 

Ce ciudat! Cine, din Mare cum se simte sau este amăgit să se simtă, ar dori să devină mic?Bine, bine, dar noi cei de azi, civilizaţi şi evoluaţi, am uitat aceste lucruri, ni s-au şters din "arhivă" sau nu le-nţelegem, respingându-le ca pe "un corp străin"?

Sunt tentat să enumăr câţiva dintre căutătorii de răspunsuri de-a lungul istoriei, dar mă mulţumesc să rămân unu…

Cu carte, fără carte

Din primii ani de socializare forţată, incepând cu grădiniţa, după episoade de full-contact cu micii viitori ALFA, cel mai convenabil refugiu pentru un "semănător de cuvinte", era, fără indoială, prietenia eternă cu CARTEA. 

Nu te părăseşte, nu te trădează, nu-ţi intoarce spatele pentru vreo himeră, nu ştie să mintă, iar prietenia cu ea nu poate fi niciodată meschină. 

Cartea, insă, nu in sensul de buchie sau copertă arătoasă, viu colorată, doar de pus in raft in noua bibliotecă cumpărată in rate de dragul musafirilor, CARTEA, in sensul ei pur, de conţinut informativ sau, Doamne-fereşte, nu care cumva, REVELATIV, doar pentru cei , câţi or mai fi rămas, care o iubesc.

Vă invit intr-o lungă călătorie printre rafturi, pline de cărţi, reviste, publicaţii, albume de artă, ilustrate şi cărţi poştale, manuscrise şi multe altele. Nu mai lipseşte decât ceaşca de cafea, şi savoarea vreunui tutun fin din colonii.