Saturday, February 12, 2011

Cu carte, fără carte

Din primii ani de socializare forţată, incepând cu grădiniţa, după episoade de full-contact cu micii viitori ALFA, cel mai convenabil refugiu pentru un "semănător de cuvinte", era, fără indoială, prietenia eternă cu CARTEA. 

Nu te părăseşte, nu te trădează, nu-ţi intoarce spatele pentru vreo himeră, nu ştie să mintă, iar prietenia cu ea nu poate fi niciodată meschină. 

Cartea, insă, nu in sensul de buchie sau copertă arătoasă, viu colorată, doar de pus in raft in noua bibliotecă cumpărată in rate de dragul musafirilor, CARTEA, in sensul ei pur, de conţinut informativ sau, Doamne-fereşte, nu care cumva, REVELATIV, doar pentru cei , câţi or mai fi rămas, care o iubesc. 

Vă invit intr-o lungă călătorie printre rafturi, pline de cărţi, reviste, publicaţii, albume de artă, ilustrate şi cărţi poştale, manuscrise şi multe altele. Nu mai lipseşte decât ceaşca de cafea, şi savoarea vreunui tutun fin din colonii.

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...