Tehnica scrierii artistice

Scrierea, cifrele, suportul pentru scriere si uneltele de scris- produse ale mintii omenesti- continua sa ocupe un loc important in toate manifestarile culturale si stiintifice.

De-a lungul istoriei, popoarele au inventat diferite semne cu ajutorul carora notau fapte, intamplari, idei.

Obiecte simbolice cum sunt o pasare, un soarece, o sageata si o broasca mentionate de Herodot, alcatuiau mesajul scitilor catre Darius, regele persilor, cand a pornit expeditia impotriva lor.

Si astazi sunt cunoscute semne simbolice ca porumbelul alb al lui Picasso, flamura alba ridicata pe front si altele.

Semnele mnemonice, de asemenea sisteme primitive de scriere care au fost intalnite in multe parti ale lumii, sunt reprezentate de nodurile de sfoara, raboj, etc.

Pictografia si ideografia au permis oamenilor sa dea unui desen o valoare aproximativ fonetica, ajungand la un pas de alfabet.

Ideografia in zilele noastre este reprezentata de semnele de circulatie, semnele din aritmetica, chimie astronomie, etc.

Scrierea hieroglifica egipteana a fost descifrata abia in anul 1822 de catre Champollion. Aceasta scriere era constituita dintr-un complex de semne format din: pasari, animale, pesti, etc., ce erau asternute pe papirus de catre scribi aflati in pozitie sazand, cu picioarele incrucisate si cu tablita sprijinita pe genunchi. Scrierea hieratica egiptena se realiza de la dreapta spre stanga.

Tehnica scrierii artistice evolueaza in epoca scrierii cuneiforme folosite prin anul 3100 i.e.n. prin locurile unde actual se gaseste Kuweitul. acest sistem de scriere era constituit din semne de forma unor cuie si se practica de obicei in picioare, cu tablita in mana stanga.

Instrumentul de scriere era o bucata de trestie sau un lemn rotund ascutit, iar scrierea se citea de la stanga spre dreapta.

Vechea scriere chineza este o scriere ideografica ce s-a pastrat pana in zilele noastre. Directia de scriere pe acelasi rand era de sus in jos iar randurile se succedau de la dreapta la stanga.

Sensul unui cuvant in limba vorbita se schimba dupa pozitia sa in cuprinsul frazei, dupa gestul care-l insoteste si dupa inaltimea muzicala a tonului. Dictionarul realizat prin secolul al XV-XVI lea al e.n. contine 44.000 de ideograme. 

Treptat numarul lor a fost redus iar in prezent se scrie pe orizontala concomitent cu popularizarea noului alfabet cu litere latine.

Scrieri ideografice mai sunt si cele folosite in Insula Pastelui, scrierea Maya, etc. 

Scrierea silabica a devenit posibila cand nivelul cultural a fost mai ridicat si spiritul de observatie mai accentuat. astfel s-a ajuns sa se inteleaga ca un cuvant este format din sunete ce se pronunta printr-o singura deschidere a buzelor, deci in silabe.

Desigur astfel se reduce numarul semnelor si scrierea devine accesibila unui cerc mai larg de oameni. In aceasta categorie intra scrierile japoneza, cipriota, s.a.

Alfabetul este urmarea fireasca a unei indelungate evolutii cel fenician avand meritul de a fi dat nastere tuturor scrierilor alfabetice in general. Scrierea cursiva feniciana care a aparut pe la inceputul anului 500 i.e.n. se realiza cu ajutorul a 22 de semne pe tablite de calcar, ulcioare sau papirus, de la dreapta la stanga pe orizontala.

Datorita legaturilor comerciale ale fenicienilor, alfabetul s-a raspandit din apus pana in rasaritul indepartat, aparand alte tipuri de scrieri cu diferentieri pronuntate fata de cea feniciana asa cum le cunoastem si astazi: scrierile siriene, alfabetul ebraic, scrierea brahmi, alfabetul arab, etc.

Alfabetul consonantic si vocalic grecesc dovedeste cert originea sa feniciana prin ordinea literelor, formele apropiate si semne deosebite pentru vocale. Constructia literelor grecesti a evoluat continuu pentru ca in secolul al V-lea e.n. sa fie adoptat un alfabet complet. In secolul al IV-lea i.e.n. apare forma cursiva cu trasare mai rapida.

O alta etapa a dezvoltarii scrierii artistice o constituie aparitia alfabetului latin ca o varianta a celui grecesc. Introdus prin intermediul etruscilor, alfabetul latin s-a impus destul de repede, adaptarea fiind usoara, limba latina avand mai putine consoane decat greaca. Din alfabetele grecesti arhaice au fost preluate sunete, unele au fost modificate, altele reasezate.

In locul vechilor denumiri, latinii au desemnat literele dupa sunetul lor. Ca si grecii, vechii romani foloseau in scrierea artistica monumentala numai litere capitale din care au derivat literele mari de tipar. Minusculele au aparut abia in secolul al V-lea e.n., dezvoltandu-se diferit la fiecare natiune.

Reforma scrierii realizata de Carol cel Mare in anul 789 a determinat o raspandire puternica a minusculelor in Franta, Germania si Italia inlocuind treptat celelalte forme, pana la aparitia scrierii gotice a carei raspandire a fost si mai mare.

Din timpul literelor gotice a aparut creionul cu plumb, aur, argint sau arama. Cu stilul de os sau metal romanii scriau pe tablite cerate, folosind partea ascutita la scris, iar cealalta la netezirea suprafetei.

Pe papirus s-a scris cu calamusul de trestie, apoi cu penelul si cu stramosul penitei- calamusul de bronz. Pe pergament si hartie se scria cu pene de gasca (cele mai scumpe erau cele de barza sau de corb) care au fost folosite pana in secolul al XIV-lea, cand a aparut penita din fier.

Cerneala la romani se prepara din negru de fum, clei si apa: Plinius a imbunatatit-o adaugandu-i otet pentru cresterea aderentei. Mai tarziu s-a folosit cerneala de sepia si o solutie adusa din orient asemanatoare cu tusul chinezesc. Cerneala apropiata de cea actuala se fabrica din sulfat de fier si carbunele provenit din ghinda de stejar.

La inceputul secolului al XI-lea incepe folosirea hartiei, iar pe la mijlocul aceluiasi secol, tiparul faciliteaza extinderea cititului si a scrisului.

Tehnica scrierii artistice a fost revolutionata datorita faptului ca gravori de litere, oameni de stiinta si de arta din timpul Renasterii au fost animati de dorinta de a patrunde in lumea proportiilor construind litere. Printre cei care au elaborat scheme de constructie pentru a crea armonia si proportia literelor au fost si matematicianul Luca Paciole sau Leonardo da Vinci, al carui alfabet este cunoscut sub denumirea de scriere arhitecturala.

Respectul pentru logica, echilibru si proportia corpului omenesc sunt ilustrate in literele construite de Geoffroy Tory sau Albert Durer. Mai tarziu formele literelor au capatat unduirea caligrafica cu grosimi diferite, ca scrierea cursiva engleza sau trasaturile rapide ale scrierii din zilele noastre.

In Tara Romaneasca alfabetul latin a fost intrebuintat inca din timpul dacilor da catre constructorii romani trimisi lui Decebal. In anul 1863 alfabetul latin devine cel oficial si cu acest prilej, se adapteaza semne diacritice unor litere pentru a se nota sunetele ă, î, ş, ţ, care nu existau in limba latina. La noi sunt destul de cunoscute si formele de scriere cu caractere vechi.

Alfabetul chirilic care deriva din scrierea greaca a fost conceput in jumatatea a doua a secolului al IX-lea de catre Chiril Constantin impreuna cu fratele sau Metodiu, fiii unui functionar bizantin din Salonic.

In timpul lui Petru cel Mare, alfabetul a fost redus la 34 de semne iar dupa Revolutia din Octombrie a fost din nou supus unei reforme.. Cu ambele modificari acest alfabet este utilizat de catre bulgari, sarbi, muntenegreni. In Moldova si in Tara Romaneasca alfabetul chirilic a fost folosit din secolul al XIV-lea pana in anul 1863 cand a fost inlocuit cu cel latin.

Cifrele pe care noi le numim "arabe" spre a le deosebi de cele "latine", arabii le numesc "indiene"(hindi) pentru ca acestia le-au imprumutat de la indieni. Pana in secolul al XIII-lea in Europa occidentala se foloseau cifrele romane, in Bizant cifrele grecesti iar in Tarile Slave cele chirilice. Scrierea cifrelor la romani necesita prea multe semne pentru numerele cu o valoare mai mare. Ele se mai folosesc si astazi pentru numere mai mici. Primele cifre arabe au aparut in Italia datorita negutatorilor florentini generalizandu-se in secolul al XV-lea in occident si in secolul al XIX-lea in orient.

Autorii studiului pentru tehnica scrierii artistice sunt V.R. Iacobescu si V.V. Iacobescu iar cartea a aparut in 1989 la Editura Tehnica avand 192 pagini bogat ilustrata cu planse.

Curatirea cartilor si a hartiei

Chimia a aparut cu multe milenii in urma cand oamenii au invatat sa prelucreza materia prima in produse de consum. Chimia moderna a patruns in toate domeniile economiei precum si in viata de zi cu zi a oamenilor. 

Datorita abundentei de materii prime naturale pot fi create numeroase produse utile. Dat fiind acest fapt, vom incepe un ciclu de prezentare a numeroase solutii ingenioase pentru recuperarea obiectelor de colectie, printre acestea aflandu-se atat cartile cat si toate celelalte produse din hartie. 

Curatirea cartilor, ilustratelor, revistelor, afiselor, scrisorilor, toate fiind confectionate din aceeasi materie prima, hartia, este necesara cand exista pete din urmatoarele categorii, iar indepartarea acestora se poate face in modurile prezentate mai jos, in dreptul fiecarei categorii de pata:

pete de ulei - se scot astfel: se presara cu creta uscata, praf de ghips sau praf de argila alba de calitate, se acopera apoi cu hartie curata si se calca cu fierul sau se lasa cateva zile. Dupa aceasta operatie, creta, ghipsul sau argila se indeparteaza. Daca pata nu a iesit, se repeta operatia de 2-3 ori.

pete de grasime - se indeparteaza cu o pasta preparata din magnezie si neofalina iar cele de stearina cu spirt rafinat; filele cartii se calca apoi cu fierul de calcat peste o sugativa.

pete de cerneala - pentru indepartarea acestora se prepara o solutie concentrata de acid oxalic in care se inmoaie o hartie de filtru groasa. 

Se aplica hartia peste pete. La solutia de acid oxalic se adauga uneori spirt denaturat (o parte acid oxalic, patru parti spirt denaturat).

Acidul oxalic poate fi inlocuit cu acid citric. La acidul citric se adauga uneori alaun de aluminiu  ( o parte acid citric, o parte alaun de aluminiu, patru parti apa).
Daca aceste pete nu ies nici cu acid oxalic nici cu cel citric se foloseste hidrosulfit.

pete de mucegai - se indeparteaza cu o solutie de alaun de aluminiu.

pete de rugina - se scot cu o solutie de acid oxalic sau acid citric. Dupa indepartarea petelor, foile de carte se spala usor cu apa si se usuca intercaland intre foi sugativa. Cand sunt uscate se netezesc usor cu fierul de calcat.

Timbru 2 penny Noua Zeelanda

Este bine stiut printre colectionari ca prima emisiune de timbre din Noua Zeelanda incepe cu portretul Chalon al Reginei Victoria in anul 1855.

Serviciile postale din Noua Zeelanda s-au extins incepand cu a doua jumatate a secolului al 19-lea prin actul care ingaduia guvernelor provinciilor locale sa deschida oficii postale.

Timbrele din Noua Zeelanda sunt printre primele care inaugureaza prezentarea de portrete pe emisiunile definitive de timbre.

Timbrul de 2 penny infatisand chipul Reginei Victoria este emis in anul 1882 si face parte din seria Regine.

German stamps

Among german stamps 20,000,000 German reichsmark stamp was issued on 1923-10-28 during the inflation period. This emission had 2 variants that you can see here. Type of printing was typography. 

German stamps during inflation period had a lot of enormous values because of the economic disaster. It is well known that the government was forced to print more money and the value of the mark begin to fall dramatically. 

Workers were paid a few times each day having off time to spend the income before its value vanished. They say that during the year of 1923 a piece of bread worth billion of marks and markets were empty. 

 Between 1921-1923 about 200 varieties of german stamps were issued. The overprinting method was actual because the economic crash and the post office could not design new german stamps to keep up with the inflation.

Coltea church Bucharest

Built during the 18th century this architecture masterpiece combines more architectural styles: byzantine, Brancoveanu style also known as the Wallachian Renaissance and Romanian Renaissance style and also Italian Renaissance elements.

After the 1838 earthquake the building was renovated by the architect Faiser and the entrepreneur C. Schwink. In 1871 the famous Romanian artist Gheorghe Tattarescu painted the interior.

Closed by the regime until 1989 the church of Coltea remains one of the most attractive  monuments of Bucharest. Placed near another monument, Coltea Hospital, the oldest hospital in the city, the architecture monument is a sample of long lasting resistance.

If Romania is on your list to visit someday, stop by and take a tour of the so called Little Paris, Bucharest, you won't regret it :)

Scrisul romanesc

Motto: 

"Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti; scrisoarea dintru carea deacă va nevoi omul, ceale trecute cu multe vremi le va putea şti şi oblici"

Miron Costin, "Predoslovie la cartea descălecatului dintâiu"

In culmea puterii şi strălucirii sale, Roma, zi de zi, aducea la picioarele sale popoare infrânte şi umilite. Incă de pe la anul 50 inainte de Hristos, romanii hotărâseră inăbuşirea ridicării Dacilor dar nu incep această campanie decât pe la anul 100 după Hristos cand, vestitul arhitect al lui Traian, Apolodor din Damasc, prin podul de la Severin, uneşte pentru vecie două neamuri glorioase.

Aveau geţii, thracii, sciţii şi dacii o scriere a lor? Haşdeu şi Cezar Bolliac susţin că da.

Grigore Tocilescu, in lucrarea sa "Dacia inainte de Romani" susţine contrariul, că nu s-ar fi găsit nicio inscripţie care să ne facă a crede in existenţa vreunei scrieri vechi in Dacia.
Până in secolul al IX-lea s-au intrebuinţat caractere latine, uneori ieşind la iveală şi inscripţii de la popoarele ce au trecut peste noi: goţii, hunii, avarii.

Acestea erau frământările cercetătorilor in deceniul trei al secolului al XX-lea.

Studii recente dezvăluie că s-ar fi descoperit scrieri vechi dacice in preajma Bucureştilor.

In anul 827 se naşte la Salonic Chiril, invăţat priceput, discipol al lui Photius, ajunge bibliotecar la Sfânta Sofia din Constantinopol, ulterior preoţindu-se. Impreună cu fratele său Metodiu, au predicat in sudul Rusiei la Cazari.

Chiril creează un alfabet căruia ii dă  numele său. Alfabetul chirilic provine din literele de tipar ale alfabetului grecesc.

Acesta s-a răspândit la toatel popoarele de origine slava iar noi l-am adoptat din nevoi religioase. Cea mai veche formă a acestul alfabet s-a numit glagolitică şi se crede că ar proveni din modificarea literelor mici ale alfabetului grecesc.

Această formă a fost intrebuinţată exclusiv pentru scrierile cu caracter religios.

In general, slavii se impărţeau in două grupe in privinţa scrisului: polonezii, cehii, slovacii, slovenii, croaţiişi unii bulgari catolici se folosesc de litere latine modificate pe cand ruşii, maloruşii, sârbii şi bulgarii folosesc scrierea lui Chiril.

Sub Petru cel Mare s-a modificat vechiul alfabet rusesc şi s-a format tot o scriere chirilică denumită Grajdanskaia azbuka ( scriere civilă).

Din scrierile şi tipăriturile religioase sau cronici, putem observa evoluţia limbii şi scrisului românesc.

Reproduc mai jos un fragment de limbă intrebuinţată intr-un zapis de vânzare din 4 aprilie 1577 scris pe o hârtie foarte grosolană după relatarea lui B.P. Haşdeu:

"Adecă eu Petre Brahăş scriu şi mărturisesc cu cestu zapis al meu, cum că fostu cumpăratu o parte de ocină din sat din Brăhăşeşti de unde au fostu şezindu Cudre di gumătate de sat a cince parte ce s'a alege parte Anuşcăi şi a fratelu ei Măteiu şi eu o am văndut lui Dumitru Tehni şi femeei sale Teclei,  dereptu doao sute şi trei zec de florinţi bani tătărăşti".

In anul 1957 academicianul Perpessicius avu iniţiativa făuririi unui muzeu de o factură deosebită. Muzeul Literaturii Române prezintă in imagini efortul creator de valori literare de-a lungul vremii. 

Sanctuarul marilor figuri care au animat flacăra verbului românesc cuprinde 12 săli muzeale. Traseul acestui focar de cultură incepe cu literatura veche.

Jubileul Societatii Regale de Geografie

In anul 1875 s-a infiintat la Bucuresti, dupa modelul englez, Societatea Romana de Geografie sub presedintia regelui Carol I. 

In 1925 Societatea a implinit 50 ani de existenta. S-a hotarat atunci sa se bata o medalie comemorativa si sa se scoata o serie de timbre jubiliare.

Atat medalia cat si timbrele n'au putut fi scoase in acel an. Timbrele tiparite in 1927 sunt de cinci culori iar pentru a aduce Societatii un venit din aceste marci, s'a hotarat cu aprobarea directiunii generale a Postelor ca la valorile initiale de 1, 2, 3, 5 si 6 lei cat are fiecare dintre cele 5 marci, sa se adauge la fiecare cate o suma care sa'i ridice valoarea la 10 lei.

 Marca de 1 leu este de culoare violet si are in medalionul din mijloc harta Romaniei intregite

Marca de 2 lei este de culoare verde si are in ovalul din mijloc bustul lui Mircea cel Mare care isbutise sa stapaneasca Tara Munteneasca cu ambele maluri ale Dunarii, Dobrogea cu Silistra precum si tinuturile Almas si Fagaras.

Marca de 3 lei este de culoare carmin si are in medalionul din mijloc bustul lui Mihai Viteazul care a azbutit pentru putin timp sa uneasca toti romanii.

Marca de 5 lei este de culoare albastra si are in mijloc capetele regilor Carol I si Ferdinand.

Marca de 6 lei este de culoarea maslinei, olive si are in mijloc monumeltul zidit de romani la Adamclisi (Dobrogea) descoperit de Grigore Tocilescu.

Din aceste marci s'au scos 70.000 de serii complete. In catalogul Yvert din acea perioada erau evaluate la 38 franci seria in realitate ele valorau 75-80 lei seria.

Toate seriile sunt dantelate cele de 1, 5 si 6 lei cu 18x14, cea de 12 cu 18x12 si cea de 3 lei cu 18x15.

Muzica militara si primele discuri romanesti

 In pragul primului razboi mondial magazinul bucurestean de muzica "La Harpa" a publicat "Catalogul complet al placilor romanesti pentru gramofon".

Locul prioritar in sus-numitul catalog, alaturi de muzica corala, populara, usoara, de opera si opereta, il ocupa muzica de fanfara. Nimic surprinzator: muzicile militare detineau primatul vietii artistice in pragul veacului al XX-lea.

Discul de fanfara avea o circulatie similara cu discul de muzica usoara. Repertoriul extrem de variat, includea pagini de opera si opereta, muzica simfonica si vocala, dar, mai ales,  muzica usoara si populara in transpuneri si prelucrari excelente, talmacite de formatii ample (intre 40-80 de instrumentisti).

Astazi, repertoriul autohton transpus pe placile dinaintea primului razboi mondial are o valoare istorica: peste 300 de titluri romanesti, din care mai bine de jumatate nu au vazut pana azi lumina tiparului.

Daca vom adauga si amanuntul ca aproape nicio partitura generala de fanfara din pragul veacului al XX-lea nu s-a editat la noi in tara, vom intelege importanta acestul catalog cu valoare de document exceptional.

Din pacate, firma bucuresteana "La Harpa" nu a indicat la nicio piesa numele compozitorului! Munca de identificare este desigur anevoioasa, confruntarea titlurilor ducandu-ne la multe semne de intrebare dar si la unele surprize de proportii.

Este suficient sa mentionam, de pilda, faptul ca in repertoriul muzicii Regimentului "Mihai Viteazul" din Bucuresti figureaza valsul "Enjoleuse" de George Enescu , piesa inedita pentru fanfara din catalogul operei marelui creator.

Ce cantau deci muzicile noastre militare?  
Hora Unirii, 
Desteapta-te, romane, 
Primirea Generalului, 
Marsul toreadorilor, 
Sarba rosiorilor, 
Marsul democratilor, 
Parada militara, 
Scena pastorala, 
Zi de sarbatoare, 
Visul unui rezervist, 
Steaua Romaniei, 
Drapelul roman, 
Hora de la Grivita, 
Sarba ceferistilor, 
Marsul vanatorilor, 
Marsul defilarii din 1910, 
Contele de Luxemburg, 
Dragoste de tigan, 
Violete de Parma, 
Vaduva vesela, 
Lautarul,
Eva, etc.

Intr-un cuvant, repertoriul muzicilor militare insuma cele mai populare pagini ale creatiei clasice si moderne romanesti si universale.

Turism, coşuri şi sacoşe de pe vremuri...

Prin anii'60, britanicii făceau un documentar despre turismul românesc. Intre noi fie vorba, la acea vreme insemna enorm date fiind imprejurările epocii...


Trăiam cu toţii in paradis( ca mediu natural) şi voiam cu orice preţ să scăpăm prin mirişte.


Parcă nu plătim acum ca şi strămoşul Adam care intr-un moment de plictiseală conjugală(metaforic vorbind), se lăsă moale şi dădu ascultare consoartei biblice.

Toate bune şi urâte, insă noi ce facem?...Am avut, am pierdut dar tot a mai rămas destul.

Plecam la plajă cu o carte, o revistă, niscai merinde şi vreo pătură de-o persoană.

Eram vreun soi de Hemingway căci a visa face parte din "bagajul" fiecăruia dintre noi. Sper să vă bucure excursia in timp.