Ely Culbertson Le Bridge Moderne, editie 1933

Ely Culbertson Le Bridge Moderne, Blue Book Derniere Edition,

prefata de contele G. De Bellefonds, dedicata sotiei si partenerei favorite,

hard cover 1933 an aparitie, 508 pagini.

Tabla de materii este structurata in 4 parti avand un total de 25 capitole.

Acest exemplar poate fi achizitionat de aici

Legatura originala pentru carti

De multe ori avem risipite carti, harti diverse planuri prin tot locul. Pentru a le pune laolalta este necesar sa le putem lega. In acest tutorial vom detalia cum putem lega estetic si eficient printr-o legatura originala pentru carti toate materialele necesare.

Figura1

Pentru inceput luam doua dreptunghiuri de lemn subtire cu dimensiunile prestabilite de necesitati.

Se trec prin ulei de nuca dupa care se ceruiesc sau si mai potrivit ar fi sa se lacuiasca ori sa se unga cu ulei tehnic.

In timp ce se usuca la aer curat luam o bucata de arama. Decupam in patru exemplare una dintre piesele A din figura 1 sau altele dupa bunul plac.

Figura2

De-a lungul marginii a-b facem 6-10 gauri, daca arama nu este groasa aceste gauri pot fi impodobite cu genul de butoni rapizi estetici si functionali pe care-i poate monta un cizmar sau chiar voi daca aveti uneltele speciale necesare.

Pe toate celelalte piese A se fac gaurele la distante egale pentru cuisoare.

In continuare se taie o banda din acelasi material cea din figura 2 marcata cu litera B, fiind destinata cotorului legaturii cu lungimea necesara in functie de gabaritul documentelor in cauza. Largimea va fi variabila in functie de grosimea pachetului destinat  legarii.

Gauriti in continuare cu un numar de gauri egal cu al celor 4 piese A, grupate ca sa corespunda gaurilor din aceste piese ca in figura 2 (fie ca punem sau nu butoni rapizi).

Pe axa "c-d" a piesei se fac gauri la distanta de 1 cm fiecare.

Figura3

In continuare, se decupeaza din arama foarte fina banda C din figura 3 la fel de lunga precum banda B dar de doua ori mai lata decat aceasa.

Se fac gauri corespunzatoare celor de pe banda B.

Urmatoarea operatie este decuparea pieselor D din figura 4 sau asemanatoare care se gauresc la randul lor pentru cuisoare.

Figura4

Urmeaza confectionare inchizatorilor cu cate 2 piese fiecare E si F din figura 5. Le incheiem pe toate ca in figura 6 batandu-le cu cuie de tapiterie cu capul rotund de arama.

Figura5

Se adauga banda C facandu-se ciucure sau funda intocmai ca in figura 7 la fiecare catarama de siret. Astfel, legatura propriu-zisa este gata si o putem impodobi dupa bunul plac.

Figura6

Desfacand sireturile se poate regla astfel grosimea dupa necesitati. Acest ansamblu se poate agata undeva in locuinta pentru a impodobi locul (figura8).

Figura7

Ramane acum sa randuim arhiva si documentele destinate.

Prima metoda:

Se fac dosare de carton trainic si de diferite culori. Cu o taietura de foarfeca sau de cutter facem la colturi scobituri sau taieturi rotunde.

Aceste dosare vor fi prinse de banda C prin legaturi de sfoara imprastiate pe toata largimea ca in figura 9.

Figura8

Astfel va fi posibil sa clasam diferite hartii, documente iar fiecare dosar va putea fi inchis singur cu ajutorul unor elastice adaugate la capete pe colturi.

Figura9

A doua metoda:

Pentru colectii de genul: fotografii, desene, ierbare, etc. se procedeaza astfel:

In loc de piesa C(figura10) se pot atasa 2. Fiecare dintre marginile 2,3,4 vor fi impodobite cu un siret trecut prin 2 gauri.

Figura10

Se intareste una dintre margini cu o banda gumata(figura11) si se fac 2 gauri destinate in lungimea 1. Se vor aduna atunci foile in 3 pachete legate cu sireturi de matase (figura12).

Figura11

Grosimea benzii gumate va ingadui sa lipim de foi fotografii sau plante uscate pentru ierbar de ex. fara a deforma legatura. Deslegand unul din sireturile de matase se va putea adauga intotdeauna o noua fila dupa trebuinta.

Figura12

Sfat util: O asemenea legatura este ceva unic si scump atunci, daca tot va apucati de experiment nu faceti doar una, faceti macar 4. Trei le puteti valorifica pentru a va acoperi cheltuielile si munca iar castigul va fi o carte gratis, spor la munca :)

Regenerarea Neamului Romanesc - Episodul II

"Românului îi este greu până se apucă de o treabă, că de lăsat se lasă repede".

Ion Creangă

Episodul II

Marii slujbaşi găsesc însă mijlocul de a deveni "milionişti cu palaturi" în paguba contribuabilului. Tot de acolo şi strâng averile fabuloase ale oamenilor politici ca pe timpul vizirilor.

Averile fiind în stăpânirea "câtorva persoane numărate", poporul se poate numi sărac, "cu cei bogaţi dimpreună", într-o ţară legendar de îmbelşugată.

Din pricina slăbiciunii noastre, comerţul şi industria sunt în mâna străinilor, leul e o monedă ridicolă, standardul vieţii e jos de tot.

Prin corupţia organelor administrative, încetăţenite cu acte false, a sporit considerabil numarul deja enorm al minorităţilor. Nicio politică de colonizare cu români din ţările vecine nu se urmează, ca să nu supărăm minorităţile, de care partidele politice sunt legate prin carteluri electorale.

Ungurii, bulgarii, sârbii şi ruşii desfiinţează minorităţile româneşti din ţările lor, pe faţă, cu brutalitate şi cu dispreţ, în nepăsarea totală a guvernelor noastre, în apatia mohorâtă a opiniei publice.

Pe lângă toate acestea, suntem şi dezarmaţi. Am găsit un norod orb şi am ajuns în urma tuturor neamurilor ca pe timpul boierului Dinicu Golescu.

Acesta e tabloul civilizaţiei noastre. Incapacitatea şi spiritul de pradă al conducătorilor nu e cauza ci efectul stării generale de lucruri, aceşti nepregătiţi, aceşti exploatatori sunt doar produsul mediului obştesc, de un nivel moral şi intelectual atat de scăzut.

Cu ştiinţă sau poate inconştient, ei lasă ţara să se descompună, să piară. Iar Omul Istoric al României încă nu s-a ivit.  

Ce fază sociologică reprezintă starea actuală a poporului român?

"E senilitatea societăţii. Massa umană, la capătul evoluţiei, îşi trăieşte agonia câtăva vreme încă, până când un joc al hazardului (invazie, război) îi dă lovitura din urmă".

Pe ruinele interesului obştesc creşte tare ca mărăcinele interesul personal, egoismul omului întors la natura primitivă. E dispariţia dezinteresării eroice, e imoralitatea şi corupţia publică devenită sistem; e tirania primului condottier, dominând în absenţa totală a indignării colective, e leşinul agoniei, lăsarea tuturor în voia apelor care duc spre moarte.

Este aidoma Italia slabă şi bătrână din epoca pre-mussoliniană, înainte de zgâlţîirea violentă care a întinerit-o, i-a redat vigoarea vitală.

Am impresia că românii şi-au împlinit rolul istoric, după ce au apărat Europa de huni, de tătari şi de turci, de bolşevismul rusesc şi de megalomania maghiară, se retrag de pe scena lumii, nemaiputând sa creeze Oameni...

Continuarea in episodul următor III

Regenerarea Neamului Romanesc - Episodul I

"Românului îi este greu până se apucă de o treabă, că de lăsat se lasă repede".

Ion Creangă

Studiul de filosofie socială, Regenerarea Neamului Românesc de N. Porsenna apare in anul 1937 prin bunăvoinţa Editurii Cugetarea.

Motto-ul este relevant pentru fatalismul mioritic etern manifest in genele locuitorilor Planetei România:

Capitolul I

Instituţiunile sociale şi factorul om

Starea societăţii româneşti

     Rezultat al unei evoluţii milenare, in împrejurari istorice osebit de tragice - cum n-au fost hărăzite in Europa decât popoarelor din Peninsula Balcanică - civilizaţia românească a fost nevoită, prin a doua jumătate a secolului XX, să pornească viaţa socială de la început, clădind pe un nou Deşert.

Asuprirea asiatică şi regimul de devastare care a durat cinci veacuri, apoi epoca fanariotă şi în sfârşit partidele politice în epoca modernă, au zădărnicit nu numai dezvoltarea exterioară a civilizaţiei, ci au avut o dezastruoasă înrâurire asupra Sufletului Rasei, i-au modificat mentalitatea, Spiritul, caracterul, Morala, au prefăcut cu alte cuvinte, însăşi cauza faptelor omeneşti, determinarea lăuntrică.

Spre a se vedea cu ce stare sufletească a trebuit să intre poporul român în era civilizaţiei sale, vom cita câteva aprecieri făcute prin a III-a decadă a veacului XIX de cel dintâi boier român cu suflet european, de primul care a călătorit, a observat, a făcut paralela intre civilizaţia Europei şi a Patriei sale, a scris şi a povăţuit.

Este boierul muntean Dinicu Golescu de la care ne-a rămas interesanta "Însemnare a călătoriei mele în anii 1824, 1825, 1826". Reproducem câteva amănunte care dezvăluie spiritul dominant al epocii sale, singurul ce interesează în faza de devenire a unei societăţi.

 Cel mai frecvent cuvânt pe care-l auzea la vremea aceea era "adu bani". Deşi ţăranii unguri lucrau 200 de zile pe an pentru stăpânire, iar ai noştrii numai 12, ţăranul ungur era civilizat şi prosper, pe când cel român zăcea în cea mai înfiorătoare mizerie. Pricina? "Adu bani". Regimul de jaf.

 Funcţionarii noştri "ajung în puţini ani milionişti cu palaturi", deşi când au intrat în slujbă erau "trenţăroşi cu picioarele goale". La noi s-a aţâţat luxul şi scârboasa diplomatică. Şi conchide înţelept boierul:

"În orice parte de loc va fi bogăţie numai la câteva persoane numărate, acel loc este numit sărac, dimpreună chiar cu acei bogaţi".

Această stare de lucruri a putut dăinui fiindcă noi "am găsit un norod orb" şi astfel "am rămas în urma tuturor Neamurilor".
  

 Ca mijloc de vindecare, între multe altele, boierul sfătuieşte "depărtarea de lux şi îmbrăţişarea economiei", administraţie părintească, etc. reforme pentru care au luptat generaţiile trecute şi care în parte s-au înfăptuit.

De la 1825 pânâ azi am evoluat...
Înaintarea noastră a fost de suprafaţă şi în metodă, dar nu în Spirit. Mentalitatea a rămas aceeaşi şi acelaşi fondul civilizaţiei, cu toate aparenţele, de altfel străvezii.

Ca şi pe timpul lui Dinicu Golescu, satele sunt exemple tipice de mizerie, ignoranţă şi boli. La oraşe, o vagă faţă de civilizaţie, câteva clădiri mari pe străzi murdare ( unde toate grădinile au fost nimicite), câteva automobile, tot mai puţine, venite pe de-a gata din fabricile străine.

Şi subt această subţire pojghiţă de Occident, aceeaşi colcăire de viaţă primitivă. Nicio lucrare publică, niciun kilometru de cale ferată nu se mai construiesc. Drumurile noastre au ajuns ca în junglele Africei. Astăzi nu se mai jefuieşte ţăranul, ci bugetul public.

Partidele politice, organizate ca cete de pradă, numesc pe toţi membrii lor în slujbe de stat.Această armată de funcţionari inutili neputând fi plătită, sunt ţinuţi cu toţii cu lefuri de sărăcie, siliţi să trăiască din mită şi bacşiş.

Continuarea in episodul următor II

Traditional russian carved and painted woodwork

Traditional russian carved and painted woodwork este un album de arta bogat ilustrat, publicat in anul 1981 intr-un tiraj de 20.000 exemplare de catre Izobrazitelnoye Iskusstvo Publishers Moscova. Albumul cuprinde imagini din colectia Muzeului de Stat de istorie si arta din regiunea Zagorsk.

Lucrarea a fost tradusa din limba rusa in limba engleza de catre Nadezhda Burova in colaborare cu Ernest Conell. 

Colectia cuprinde exponate de interes atat artistic cat si academic si a fost inceputa in anii '30. In 1941 colectia Muzeului de Arte Populare si Mestesuguri a fost mutata in Muzeul de Istorie si Arta Zagorsk.

Ricordo di Pompei 32 vedute

Albumul interbelic de arta fotografica Ricordo Di Pompei 32 vedute cuprinde precum spune si titlul 32 de imagini sepia din Pompei. 

Fiecare imagine are pe verso, pe langa denumire,  o descriere in patru limbi, italiana, franceza, engleza si germana.

Coperta rosie elegant decorata este cartonata. Dimensiunea cartilor postale este de 160 mmx 110 mm. La sfarsitul albumului exista o harta a orasului disparut. Se pare ca albumul era folosit ca si ghid pentru turistii care vizitau situl arheologic.
                                                   ***************************

Interwar photography album Ricordo Di Pompei 32 Vedute includes, as the title says 32 sepia images of Pompeii.

Each image has on the back, besides the name, a description in four languages​​, Italian, French, English and German.

Red hard cover is elegantly decorated. Postcards size is 160 mmx 110 mm. At the end of the album there is a map of the  disappeared city. It seems that the album was used as a guide for tourists visiting the archaeological site.

Ancient musical instruments of Western Asia

Ancient musical instruments of Western Asia in the British Museum by Joan Rimmer is an art album published in 1969 by the Trustees of the British Museum. The album was printed in Great Britain by Hazel Watson & Viney Ltd. Aylesbury, Bucks.

The cover represents The silver Lyre from Ur reconstructed and the list of plates contains 25 black and white images and a list of 12 figures in the text.

It also contains a foreword written by R.D. Barnett, Keeper, Department of Western Asiatic Antiquities.

It is today more clearly seen than ever before that from very earliest times the Near East, straddling the crossroads of three continents, Asia, Europe and Africa, played a vital part in developing the arts, crafts and sciences of the civilized world of today.

Manual de atelier mecanic

Lucrarea "Manual de atelier mecanic" apare in anul 1934 prin grija autorului I. Orbonas. Datorita faptului ca aceasta carte a aparut doar in 25 de exemplare este evident ca tirajul este confidential. Au fost trase pe hartie vidalon 25 de exemplare numerotate de la 1 la 25 nepuse in comert.

In prefata Manualului de atelier mecanic autorul face toate precizarile necesare. Manualul se adreseaza trasatorului, ajustorului, strungarului, frezorului, ascutitorului, slefuitorului si sudorului.

Tabla de materii cuprinde:

• Tabele cu evaluari si transformari (patrate, cuburi, radacini patrate, etc.)
• Consideratiuni generale asupra metalelor uzuale
•  Generalitati asupra sculelor
• Consideratiuni generale asupra sculelor
• Trasajul
• Lacatuseria si ajustajul
• Strunjirea
• Frezarea
• Ascutirea, slefuirea, poleirea
• Lipirea metalelor
• Sudarea metalelor
• Colorarea metalelor
• Galvanizarea metalelor 

VANDUT

Plantele medicinale romanesti

Plantele medicinale romanesti sau Indrumar de colectare, cultura si valorificare apare sub egida Fundatiei culturale regale "Principele Carol" avandu-l ca autor pe Aurel Rauta, inginer agronom.

In introducere acesta reaminteste de valoarea plantelor medicinale folosite din vremuri stravechi demonstrand actiunea binefacatoare a acestora.

In tara noastra s-a incercat culegerea acestora in mica masura si razlet la vremea cand a fost scrisa lucrarea de fata dat fiind faptul ca vanzarea acestora nu era asigurata in lipsa unor oficii de cumparare.

Cartea de fata va fi de folos celor care doresc sa colecteze plante medicinale cuprinzand toate regulile necesare pentru colectarea, uscarea si valorificarea fondului fitoterapeutic national.

Este bine stiut ca fiecare planta medicinala contine un principiu activ caruia i se datoreaza actiunea tamaduitoare. acest principiu se gaseste fie in planta intreaga, fie numai in anumite parti ale acesteia: flori, frunze, tulpina, radacina sau fructe.

Cartea este structurata cuprinzand: introducere, 4 capitole, bibliografie si index alfabetic fiind presarata cu numeroase imagini ale plantelor descrise.

VANDUT! 

Standardized textbook of barbering 1950

Publicata in anul 1950 de catre Associated Master Barbers and beauticians of America manualul "Standardized textbook of barbering" a patra editie, este structurat in doua parti ilustrat cu 172 de imagini:

1) The Fundamentals of barbering

2) Barber Science.

  Continutul include printre altele: istoria profesiei de barbier, igiena, anatomie si fiziologie, terapii, cosmetica, frizerie, teoria masajului.

In epoca moderna nu mai este suficient pentru barbier sa stie doar partea practica a profesiei. Este necesar sa aiba cunostinte temeinice de anatomie si fiziologie.

 Barbieritul a devenit o stinta odata cu studiul entitatilor umane pe masura ce psihologia epocii moderne reliefeaza unicitatea fiecarei fiinte omenesti.

In aceasta epoca numeroase industrii cheltuie sume considerabile cu cercetarea intocmind in urma studiilor costisitoare baze noi pentru estetica moderna.

 Profesia de barbier se numara printre cele mai vechi din lume. Studii arheologice indica forme timpurii de aranjament facial primitiv printre oamenii preistorici din era glaciara.

In vremea lui Moise serviciile de barbierit au devenit accesibile si populatiei. Arta barbieritului in vremurile antice includea barbieritul, frizeria, colorarea parului, makeup facial, ajustarea barbii.

Cartea este in intregime un periplu avizat prin documentare de specialitate, un manual detaliat despre arta si stiinta barbierului din vremuri imemoriale pana in prezent.
VANDUT! 

Epistole vesele

"Doresc ca milici mele randulete" sau "Epistole vesele" de Tudor Musatescu ilustrata admirabil cu 35 de desene in text semnate de Fred Ghenadescu, apare in anul 1945 la editura Universul.

Din aceasta editie s-au tiparit 100 exemplare de lux hors commerce numerotate de la 1 la 100 semnate de autor. Volumul cuprinde 30 de epistole savuroase asternute cu condeiul in stilul inconfundabil al maestrului Tudor Musatescu.

Pentru ilustrare redam mai jos un pasaj dintr-o epistola:

"Domnule Politai

In seara zilei de 23 Aprilie, anul curent fiind onomastica nasterii mele,- individul Nae Mopsu zis alias Gogu Niculescu, care cred ca-l stiti si dvs., stindu-l toata lumea care a patit cu el ca betiv si derbedeu., s-a oprit sub ferestrele caselor mele de zestre, in stare de ebrietate si beat, intonandu-mi diferite cantece de lume ca "Ciuful" si "Din cires pana-n cires" ale caror cuplete cred ca le stiti si dvs. 

Nu-mi e de mine si de sotia mea, care am mai auzit asemenea porcarii fiind majori si oameni in toata firea, cat de fiica noastra Viorica de a carei cinste si virginitate uzam in societate pentru a o marita cat mai curand posibil avand si oaresicare partide in vedere.

Trebuie sa se termine odata cu aceste haimanale si indivizi care fiindca e respinsi ca gineri, ca nimenea cu scaun la cap nu i-ar da-o, si ntelege a se purta cu cetatenii pasnici intr-un mod atat de veneric.

De aceea cu onoare va rog sa binevoiti a pune mana pe acest domn si a-i trage un toc de bataie, mai condensata cum stiti dvs. la politie de-i bagati in spital, acest nemernic si individ fiind primejdios atat fetelor noastre ale tuturor, cat si noua ca higiena si romani". O tempora, o mores.

Alexandru Ioan I. Cuza

In preajma aniversării Unirii Principatelor Române, aduc in conştiinţa compatrioţilor volumul bibliofil "Domnia Marelui Domnitor Alexandru Ioan I. Cuza şi epoca glorioasă a românilor" de M. Savel, a treia ediţie apărută in anul 1914 la Bacău la editura Progresul/M. Haber. Cartea este o scriere dedicată de autor naţiunii române de atunci despre omul de stat patriot şi devotat care a fost Alexandru Ioan I. Cuza. Cuza Vodă era un om cu o vastă cultură, iubea mult armata şi dreptatea. Avea statura mijlocie, părul blond închis, faţa rasă purtând numai barbişon, fruntea mare, privirea inteligentă şi pătrunzătoare, talia dreaptă şi pieptul larg. Era indatoritor şi de câte ori te rugai la el îţi indeplinea cererea. Ura de moarte pe boieri, de aceea, în tot timpul domniei a căutat să-i distrugă şi a reuşit. Ura grozav primirile oficiale. Când a trecut prin Galaţi ca să meargă la Constantinopol, toţi se aşteptau să tragă la vreuna din locuinţele luxoase ale bogătaşilor de acolo dar el, coborî la mica şi modesta locuinţă a maicei sale astfel precum ar fi făcut-o când nu era decât un simplu pârcălab.

Conversaţia lui era plăcută. La masă mânca în toate zilele cu invitaţi şi ofiţeri de serviciu. După masă conversa cu toţi şezând toţi jos şi uitând că este Domn.

Era inamic al oricărei etichete de Curte. Râdea de nişte oameni ai săi, tipuri de inventatori de etichetă, când aceştia îi prezentau un regulament cum să primească la Curte. Pe linguşitori îi dispreţuia când ghicea întrînşii un interes.

Nu-i plăceau călugării că sunt ipocriţi, îi plăceau militarii căci aveau inimă şi oase de aruncat pentru Patrie. Înainte de Unire, către finele domniei fanarioţilor un profund întuneric domnea peste România. Ignoranţa domneşte pretutindeni, străinul împărţeşte. Moartea arborează drapelul ei iar geniul pustiirii se găteşte a mai şterge o naţiune din cartea vieţii.

Aceştia sunt românii ce nu se mai cunosc pre ei înşişi. In secolul al 18- lea sub domnia fanariotă românii pierd aproape şi conştiinţa naţională. Dovada degradarii morale a acestui popor este că eforii şcolilor in domnia lui Caragea, adică bărbaţii cei mai luminaţi, erau convinşi că limba românească nu poate exprima ideile ce reclamă ştiinţa, artele şi altele.

Mulţumită patrioticei iniţiative a mitropolitului Veniamin Costache, românii din Moldova putură saluta începutul secolului al 19- lea cu infiinţarea seminarului românesc central de la Socola.

Alexandru Ioan I. Cuza fu ales Domn al Munteniei în ziua de 24 Ianuarie 1859. Comunicându-i-se la Iaşi acest fapt, acesta dete o proclamaţie către popor prin care exprimă recunoştinţa sa şi anunţă venirea la Bucureşti.

După proclamarea adunării s-a ales o delegaţie compusă din: Scarlat Creţulescu, Episcopul de Argeş, N. Opranu, C.A. Rosetti, A. Florescu şi B. Slătineanu care să meargă la Iaşi să comunice npului domnitor alegerea sa.

Iata cateva fragmente din actul prin care Alexandru I. Ioan Cuza a fost notificat despre alegerea sa ca Domn:

Prea Înălţate Doamne,

"Adunarea Electivă a Principatelor Tării Românesti deschizându-se la 23 Ianuarie şi după verificarea mandatelor deputaţilor, constituindu-se in ziua de 24 Ianuarie în deplină legalitate şi-a făcut datoria de a începe lucrările sale de alegere a Domnului care este întîia operaţie ce se prescrie de convenţie.

Aflându-se ieri în număr de 64 deputaţi din 77, adică peste trei părţi cerut de lege, a procedat la alegere ţi numele Înălţimii Voastre a ieşit din urnă cu unanimitatea tuturor voturilor în aclamaţiile entusiaste ale Camerei".[...]

Răspunsul lui Cuza Vodă

"În numele actului naţional şi măreţ prin care adunarea electivă din Bucureşti a întrunit coroanele Ţării Româneşti şi a Moldovei, declar că pe cât sunt de mândru de a mă găsi pe tronul Moldovei pe atât sunt asemenea mândru de a vedea numele meu înscris în rândul Domnilor Ţării Româneşti.

În ochii mei, actul ce laţi săvârşit domnilor deputaţi de peste Milcov este triumful unui principiu mântuitor ce viază cu tărie îi inimile românilor, principiul frăţiei româneşti. El ne-a scăpat de pierdere în trecut, el ne reînvie în timpul de faţă, el ne va aduce la bine şi în viitor.

Să trăiască dar frăţia românească, să trăiască Principatele Unite!".

Abatele Prevost - Manon Lescaut

Romanul de dragoste Manon Lescaut al autorului Antoine Francois Prevost cunoscut ca Abatele Prevost apare in anul 1731 in epoca in care Franta, la doar cateva decenii va fi tulburata de Revolutie.

Personajele din Manon Lescaut aspira dramatic la fericire cu orice pret extragandu-se dintr-o societate  a Luminilor de unde, paradoxal lipseste faclia Dragostei.

Volumul de fata este editia din anul 1898‎ aparuta la Paris Librairie Charles Tallandie. Este ilustrat cu gravuri executate pe lemn semnate de Maurice Leloir si Jules Huyot.

Colaboratorii mentionati de autor sunt urmatorii:

1) Toata partea artistica a romanului, adica 225 de pozitii, a fost executata de Charles Leloir.

2) Cele 212 compozitii din text au fost gravate pe lemn de Jules Huyot.

3) Impresia tipografica a fost in intregime executata prin grija lui Victor Darantier de Dijon.

4) Impresia in culori a celor douasprezece acuarele hors texte a fost executata de De Malherbe.

5) Cele doua aqua forte au fost imprimate de Charles Wittman.

6) Hartia velina a fost fabricata de Casa Veuve Prioux et fils.

Prefata structurata in doua capitole este semnata de nimeni altul decat Guy de Maupassant.

In nota autorului acesta incheie astfel: "Un lecteur severe s'offensera peut-etre de me voir reprendre ma plume, a mon age, pour ecrire des aventures de fortune at d'amour: mais si la reflextion queje viens de faire est solide, elle me justifie; si elle est fausse, mon erreur sera mon excuse". 

Vechea arta religioasa la romani

Cartea lui Nicolae Iorga - Vechea arta religioasa la romani apare in anul 1934 la editura episcopiei Hotinului, când cărturarul era și presedintele Comisiunii Monumentelor Istorice.

Volumul, ilustrat cu 48 de reproduceri, este structurat in cinci capitole după cum urmează:

1) Icoana romanească

2) Argintăria românească

3) Miniaturile românești

4) Sculpturile in lemn

5) Țesăturile.

In chestiunile preliminare, Nicolae Iorga precizează câteva aspecte esențiale pentru ceea ce se poate defini ca artă religioasă.

"Care este cea mai veche icoană românească?

Ce se ințelege prin icoană românească?

După ce se cunoaște că o icoană este mai veche și alta mai nouă?

Ar fi cu desăvârșire absurd dacă in domeniul acesta ar spune cineva că deosebitele nații creștine sau, intr-un domeniu mai restrâns, deosebitele nații ortodoxe au inventat fiecare icoane pe care să nu le fi avut alte nații creștine și alte nații ortodoxe. De o bucată de vreme se creează și curente indigene.

Ceea ce s-a împrumutat se adaptează după ochiul zugravului, după felul de a ințelege frumosul și sfințenia unui intreg popor.

Tradiția prin urmare există și se poate merge mai departe cu dânsa dar, deodată, in mijlocul tradiției, vine ceva care i se opune și trebuie să se facă deosebirea foarte limpede intre ceea ce este aiurea și între ce s-a făcut la fața locului.
 

Venind acum la cealaltă intrebare: după ce se cunoaște Dar dupa ce elemente? Intrucât icoanele ca și picturile murale, ca și miniaturile, se iau - am spus-o și mai sus, după originale mai vechi, in această privință nu există un mijloc de a fixa o cronologie.

Se fac astăzi pretutindeni, și în Europa și in America, studii cu privire la această chestie a derivărilor iconografice. Acum în urmă, un american a izbutit să găsească în chipurile apostolilor, astfel cum sunt reprezentați in cele mai vechi miniaturi, ca și in alte elemente ale artei creștine, modele care vin din antichitate.

Dar pe lângă ce este înfațișat intr-o icoană - de altminteri ca și într-o frescă, ca și într-o miniatură - mai este și stilul. Definirea cronologică a stilurilor este foarte grea.

Când însă datarea lipsește, încă este un mijloc sigur de a fixa epoca, mijloc pe care l-am întrebuițat și eu de atâtea ori: felul cum sunt făcute literele care întovărășesc pictura, acelea care, deasupra capului sfântului dau numele lui".

Închei cu un fragment dintr-o conferință despre miniaturile românești ținută la Fundația Dalles in anul 1933:

"[...] Onorat auditoriu, miniatura joacă în Evul Mediu unrol foarte mare, mult mai mare decât acela care i-a fost acordat. Lumea a fost zgârcită față de dânsa. Dacă veți răsfoi orice istorie a artelor, veți vedea că miniatura este așezată între artele minore, acolo intr-un colțișor.

Aceasta fără niciun fel de dreptate, fiindcă arta nu se socotește după dimensiuni. Miniatura românească este întîi din Moldova, indiferent care este originea ei. În Moldova, prin urmare, au apărut cele dintâi manuscripte cu miniaturi.

Veți vedea în ce condiții au apărut și vă veți mira ca și mine de gradul înalt al valorii artistice pe care moldovenii îl ating de la început".

Compte-rendu du premier Congrès International des Études byzantines, Bucarest, 1924

Raportul primului Congres International de Studii bizantine desfasurat in anul 1924 la Bucuresti a fost publicat in anul 1925 la Bucuresti de catre C. Marinescu, secretar trezorier al comitetului organizator, proferor la Facultatea de litere a Universitatii din Cluj.

Cu ocazia celui de-al V-lea Congres International de stiinte istorice tinut la Bruxelles in aprilie 1923, domnul N. Iorga, profesor la Universitatea din Bucuresti, a propus in cadrul sectiunii de istorie bizantina convocarea unui prim congres international de studii si a sugerat ca loc de intrunire capitala Romaniei.

Ideea a fost agreata de catre membrii sectiunii iar data a fost fixata in luna aprilie 1924. La intoarcerea in Romania, s-a constituit comitetul organizator astfel:

Presedinte: N. Iorga, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Romane, corespondent al Institutului Frantei,

Vicepresedinti: V. Parvan, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Romane si N. Banescu, , rector al Universitatii din Cluj, membru corespondent al Academiei Romane,

Secretar general: preot N. Popescu, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Romane,

Secretar-trezorier M. C. Marinescu, maestru de conferinte la Universitatea din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Regale de Litere din Barcelona.

Pentru cei interesați, volumul pot fi vizionat si aici.

Acte privitoare la autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane 1885

In anul 1885 mai precis la data de 25 aprilie a avut loc recunoasterea Bisericii Ortodoxe Romane ca biserica autocefala de catre Patriarhia de la Constantinopole. 

autocefalía s. f. este definita ca si: "Conducere de sine stătătoare a unei Biserici ortodoxe naționale". Bisericii Ortodoxe Române i s-a recunoscut autocefalia în 1885, în timpul mitropolitului primat Calinic Miclescu, prin Tomosul de autocefalie semnat de patriarhul ecumenic de la Constantinopol Ioachim IV și de 10 membri ai Sinodului patriarhal în același an. – Din fr. autocéphalie (‹ gr. autokefalia).

Spicuim cateva randuri din actul de recunoastere si mesajul regal pentru deschiderea sesiunii Sfantului Sinod din primavara anului 1885: 

"Prea Sfinti Parinti

Sfantul Sinod al Bisericei autocefale ortodoxe romane are a inregistra de asta data un fapt de mare insemnatate.

Sunt fericit a anunta Prea Sfintiilor Voastre ca autocefalia seculara a Bisericei ortodoxe romane a capatat bine-cuvantarea Santitatei Sale Patriarhul Ecumenic si ca astfel positiunea Bisericei romane egal indreptatita cu celelalte Biserici ortodoxe autocefale, surorile ei de aceeasi credinta si de acelasi rit, se afla bine definita.

Acest bun rezultat l-am obtinut prin staruintele Guvernului Meu, cu concursul luminat si patriotic al Sfintilor Mitropoliti si Episcopi ai Bisericei romane si gratie inaltelor simtaminte de adevarata fratie crestineasca ce insufleteste pe Santitatea Sa Ioachim IV si pe Santul seu Sinod".[...]

Fragment din Tomosul Autocefaliei Bisericei Ortodoxe Romane:

"In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,

"Nimeni nu poate pune alta temelie" dice Marele Apostol al nemurilor, "decat cea asezata, care este Iisus Hristos".

Deci pe aceasta una si singura, tare si neclintita temelie fiind totdeauna asezata Biserica lui Hristos, cea una, Santa, Catolica si Apostolica, conservata nedesolubila unitatea credintei intru legatura dragostei.

Si astfel aceasta unitate ramanand neatinsa si necladita in toate veacurile, afacerile de administratie eclesiastica si de ordinea demnitatilor se pot modifica in vedere cu positiunea Tarilor".[...]

Studii şi cercetări de Istoria Artei

Lucrare publicată sub egida Academiei Republicii Populare Române, secţia Institutul de Istoria Artei şi editată la Editura Republicii Populare Române. Cuvântul introductiv de la inceputul numarului 1-2 din anul 1954 este semnat de academician George Oprescu.

 "Studiile de Istoria Artei in ţara noastră nu s-au făcut in trecut pe baze ştiinţifice. Ceea ce se scria in acest domeniu- monografii de artişti sau chiar lucrări mai vaste privind epoci intregi din evoluţia artei româneşti- avea un caracter individualist, pornea din preferinţa autorului pentru un gen sau altul, pentru o personalitate sau alta, consta dintr-o inlănţuire de impresii şi de aprecieri, ori din inşirări de fapte, fără legături cu fenomenele vieţii noastre politice şi sociale[...]
Odată cu reorganizarea Academiei a luat deci fiinţă şi Institutul de Istoria Artei, mai intâi ca instituţie tutelară şi finanţată de Academie, ca Institut de Istoria Artelor Plastice, cu trei secţiuni, apoi in iunie 1951, ca institut autonom al Academiei, cu cinci secţiuni:
una pentru studiul artei populare, a doua pentru studiul artei din epoca feudală, a treia pentru studiul artei moderne şi contemporane, a patra pentru studiul istoriei teatrului in ţara noastră şi a cincea pentru studiul istoriei muzicii in ţara noastră".