Alexandru Ioan I. Cuza

In preajma aniversării Unirii Principatelor Române, aduc in conştiinţa compatrioţilor volumul bibliofil "Domnia Marelui Domnitor Alexandru Ioan I. Cuza şi epoca glorioasă a românilor" de M. Savel, a treia ediţie apărută in anul 1914 la Bacău la editura Progresul/M. Haber. Cartea este o scriere dedicată de autor naţiunii române de atunci despre omul de stat patriot şi devotat care a fost Alexandru Ioan I. Cuza. Cuza Vodă era un om cu o vastă cultură, iubea mult armata şi dreptatea. Avea statura mijlocie, părul blond închis, faţa rasă purtând numai barbişon, fruntea mare, privirea inteligentă şi pătrunzătoare, talia dreaptă şi pieptul larg. Era indatoritor şi de câte ori te rugai la el îţi indeplinea cererea. Ura de moarte pe boieri, de aceea, în tot timpul domniei a căutat să-i distrugă şi a reuşit. Ura grozav primirile oficiale. Când a trecut prin Galaţi ca să meargă la Constantinopol, toţi se aşteptau să tragă la vreuna din locuinţele luxoase ale bogătaşilor de acolo dar el, coborî la mica şi modesta locuinţă a maicei sale astfel precum ar fi făcut-o când nu era decât un simplu pârcălab.

Conversaţia lui era plăcută. La masă mânca în toate zilele cu invitaţi şi ofiţeri de serviciu. După masă conversa cu toţi şezând toţi jos şi uitând că este Domn.

Era inamic al oricărei etichete de Curte. Râdea de nişte oameni ai săi, tipuri de inventatori de etichetă, când aceştia îi prezentau un regulament cum să primească la Curte. Pe linguşitori îi dispreţuia când ghicea întrînşii un interes.

Nu-i plăceau călugării că sunt ipocriţi, îi plăceau militarii căci aveau inimă şi oase de aruncat pentru Patrie. Înainte de Unire, către finele domniei fanarioţilor un profund întuneric domnea peste România. Ignoranţa domneşte pretutindeni, străinul împărţeşte. Moartea arborează drapelul ei iar geniul pustiirii se găteşte a mai şterge o naţiune din cartea vieţii.

Aceştia sunt românii ce nu se mai cunosc pre ei înşişi. In secolul al 18- lea sub domnia fanariotă românii pierd aproape şi conştiinţa naţională. Dovada degradarii morale a acestui popor este că eforii şcolilor in domnia lui Caragea, adică bărbaţii cei mai luminaţi, erau convinşi că limba românească nu poate exprima ideile ce reclamă ştiinţa, artele şi altele.

Mulţumită patrioticei iniţiative a mitropolitului Veniamin Costache, românii din Moldova putură saluta începutul secolului al 19- lea cu infiinţarea seminarului românesc central de la Socola.

Alexandru Ioan I. Cuza fu ales Domn al Munteniei în ziua de 24 Ianuarie 1859. Comunicându-i-se la Iaşi acest fapt, acesta dete o proclamaţie către popor prin care exprimă recunoştinţa sa şi anunţă venirea la Bucureşti.

După proclamarea adunării s-a ales o delegaţie compusă din: Scarlat Creţulescu, Episcopul de Argeş, N. Opranu, C.A. Rosetti, A. Florescu şi B. Slătineanu care să meargă la Iaşi să comunice npului domnitor alegerea sa.

Iata cateva fragmente din actul prin care Alexandru I. Ioan Cuza a fost notificat despre alegerea sa ca Domn:

Prea Înălţate Doamne,

"Adunarea Electivă a Principatelor Tării Românesti deschizându-se la 23 Ianuarie şi după verificarea mandatelor deputaţilor, constituindu-se in ziua de 24 Ianuarie în deplină legalitate şi-a făcut datoria de a începe lucrările sale de alegere a Domnului care este întîia operaţie ce se prescrie de convenţie.

Aflându-se ieri în număr de 64 deputaţi din 77, adică peste trei părţi cerut de lege, a procedat la alegere ţi numele Înălţimii Voastre a ieşit din urnă cu unanimitatea tuturor voturilor în aclamaţiile entusiaste ale Camerei".[...]

Răspunsul lui Cuza Vodă

"În numele actului naţional şi măreţ prin care adunarea electivă din Bucureşti a întrunit coroanele Ţării Româneşti şi a Moldovei, declar că pe cât sunt de mândru de a mă găsi pe tronul Moldovei pe atât sunt asemenea mândru de a vedea numele meu înscris în rândul Domnilor Ţării Româneşti.

În ochii mei, actul ce laţi săvârşit domnilor deputaţi de peste Milcov este triumful unui principiu mântuitor ce viază cu tărie îi inimile românilor, principiul frăţiei româneşti. El ne-a scăpat de pierdere în trecut, el ne reînvie în timpul de faţă, el ne va aduce la bine şi în viitor.

Să trăiască dar frăţia românească, să trăiască Principatele Unite!".