Dune

Sir eternal Arthur spune despre capodopera autorului Frank Herbert ca este: "Unica... nu cunosc nimic comparabil". Intr-un fel poate parea, unificand imaginar timpul, ca Arhanghelul Mihail l-ar prezenta audientei cosmice pe Iisus Hristos.

Primul sentiment profund pe care l-am avut cand am citit Dune a fost ca, printr-un privilegiu al legilor cosmice ma aflu pe Arrakis observand din penumbra cum ia nastere saga familiei Atreides. In egala masura am avut un sentiment comparabil cu un deja-vu ca Frank Herbert a fost oarecum prezent cand s-a tras prima zare, contribuind la facerea lumii.

Muad'Dib, ciudata coincidenta folosirea acestui nume pentru Paul Atreides sau nu? Oare ce a dorit autorul sa ne comunice subtil dincolo de firul epic? Un lucru este evident ca, autorii de science-fiction in general si Frank Herbert in particular, au scris doar pentru a ne comunica mesaje incriptate ale Universului, asumandu-si nobila si controversata misiune a trezirii, constientizarii si mentinerii, pe cat posibil, in sfera contactului cu nevazutul.

Eterna tema a calatoriei initiatice a vreunui voluntar al speciei capata nuante fascinante in Dune prin dramatismul metanoiei lui Paul Atreides care accepta atras magnetic de misiunea de Mantuitor al Dunei, sa treaca, asemeni lui Hristos prin durerile facerii si nasterii spirituale sacrificand aparenta liniste a statutului privilegiat de aristocrat.

Contrastul paradoxal prezent probabil oriunde in Univers prin transcendenta lege a unitatii in diversitate, capata materialitate in Dune prin rivalitatea dintre casa Harkonnen si Atreides. Cruzime, tradare, sete de putere opozabile intelepciunii, dorintei de pace si libertate sunt teme perene care n-au inca solutie caci astfel poate cosmosul ar intra in repaos. 

Zuciumul prefaceri constiintei si drumul fara intoarcere al oricui are curajul de a preschimba istoria prin propriul sacrificiu face din Paul Atreides un personaj greu de infatisat in vreo ecranizare succinta a epopeii Dune. Planeta desert locuita de shai hulud ne duce cu gandul printr-o stranie coincidenta sau nu la intalnirea initiatica a lui Iisus cu Satana din Matei capitol 4:1/11.

Un alt element initiatic al prefacerii invatacelului in maestru este apa. Element primordial al vietii, apa capata sensul metaforic spiritual al preschimbarii prin trecerea acestui element magic prin toate starile de agregare. Botezul initiatic, hranirea pamantului pentru a incolti samanta, ploaia, diluviul, toate posibilitatile generate de prezenta apei in univers, implicit in trupurile vietuitoarelor face ca viata sa nu poata exista fara apa. 

Daca ati citit Dune sau aveti intentia de a incepe sa o faceti incercati sa creati o stare mentala prealabila primilor pasi, astfel veti putea asista implicat imaginar la istoria tulburatoare creata de-a lungul vietii unicului Frank Herbert a epopeii fara asemanare. Desi in anul 1984 pe 3 decembrie a avut loc premiera filmului la Kennedy Center in Washington, D.C, critica nu a fost generoasa sau obiectiva in recenziile sale.

Dincolo de orice recenzie, parere sau discutie despre Dune faceti personal o incursiune in afara rutinei vietii cotidiene si plonjati in universul lui Frank Herbert, va veti regasi la un moment dat acolo in vreunul dintre personaje si veti avea probabil o noua perspectiva asupra lucrurilor.

Volumele pot fi achizitionate de aici.