Showing posts with label Carti satira si umor. Show all posts
Showing posts with label Carti satira si umor. Show all posts

Al. Cazaban Destept baiat

carti+Carti+satira+si+umor

"Destept baiat" apare in 1961 intr-un tiraj de 25 145 exemplare brosate, exemplarul contine autograful autorului, nr. pagini 420. Editia reprezinta o culegere de schite si povestiri din opera autorului. La gruparea bucatilor alese s-a tinut seama de sumarul volumelor aparute si de prima aparitie in volum.Pentru amatori este disponibil aici.

Epistole vesele

carti+Carti+satira+si+umor+bibliofilie+carti+literatura+umoristi+romani+Umor+românesc
"Doresc ca milici mele randulete" sau "Epistole vesele" de Tudor Musatescu ilustrata admirabil cu 35 de desene in text semnate de Fred Ghenadescu, apare in anul 1945 la editura Universul.

Din aceasta editie s-au tiparit 100 exemplare de lux hors commerce numerotate de la 1 la 100 semnate de autor. Volumul cuprinde 30 de epistole savuroase asternute cu condeiul in stilul inconfundabil al maestrului Tudor Musatescu.

Pentru ilustrare redam mai jos un pasaj dintr-o epistola:

"Domnule Politai

In seara zilei de 23 Aprilie, anul curent fiind onomastica nasterii mele,- individul Nae Mopsu zis alias Gogu Niculescu, care cred ca-l stiti si dvs., stindu-l toata lumea care a patit cu el ca betiv si derbedeu., s-a oprit sub ferestrele caselor mele de zestre, in stare de ebrietate si beat, intonandu-mi diferite cantece de lume ca "Ciuful" si "Din cires pana-n cires" ale caror cuplete cred ca le stiti si dvs. 

Nu-mi e de mine si de sotia mea, care am mai auzit asemenea porcarii fiind majori si oameni in toata firea, cat de fiica noastra Viorica de a carei cinste si virginitate uzam in societate pentru a o marita cat mai curand posibil avand si oaresicare partide in vedere.

Trebuie sa se termine odata cu aceste haimanale si indivizi care fiindca e respinsi ca gineri, ca nimenea cu scaun la cap nu i-ar da-o, si ntelege a se purta cu cetatenii pasnici intr-un mod atat de veneric.

De aceea cu onoare va rog sa binevoiti a pune mana pe acest domn si a-i trage un toc de bataie, mai condensata cum stiti dvs. la politie de-i bagati in spital, acest nemernic si individ fiind primejdios atat fetelor noastre ale tuturor, cat si noua ca higiena si romani". O tempora, o mores.





Umoristi romani - Gheorghe Brăescu

carti+Carti+satira+si+umor+Umor+românesc+umoristi+romani
Gheorghe Brăescu coboară in această lume in anul 1871 și se intoarce de unde a venit in anul 1949. Prizonier de război intr-un lagăr german, plictisit de viață fără perspective incepe să scrie.

Avea aproape 50 de ani, incercase fără succes diferite meserii și deodată, adevarata sa vocaîie se relevă si își incepe cariera de scriitor. Se spune că avea o fire veselă, degajată, plăcându-i să trăiască din plin.

Nu ai fi crezut niciodată că ofițerul acesta albit cu fața luminată de o frunte inaltă, cu ochii in care sclipirile ironice erau impresurate de o urmă de melancolie, a observat cu atâta pătrundere, a sesizat cu atâta acuitate viciile lumii in mijlocul căreia a trăit.

carti+Carti+satira+si+umor+Umor+românesc+umoristi+romani
Ridicolul armatei burghezo-moșieresti, viața brutală, ignorantă și stupidă l-au impresionat pe acesta. Niciodata maiorul nu avea să uite imaginea țăranilor imbrăcati in haine ostășesti stând smirnă in fața superiorilor care-i loveau cu indărătnică cruzime.

Schițele lui Brăescu, deși au trezit interes chiar de la publicare, nu au atras decât târziu atenția criticii burgheze care voia să banuiască in aceste lucrări activitatea unui umorist și atât.

Opera sa scrisă intre anii 1918-1942 constituie o puternică satiră impotriva vechii armate ca și impotriva altor instituții și aspecte ale vieții din timpul regimurilor burghezo-moșierești.

carti+Carti+satira+si+umor+Umor+românesc+umoristi+romani
Simpatia scriitorului se indreaptă către cei care erau victimele terorii și abuzurilor din armată, către fiii poporului muncitor indiferent de naționalitate.

Un sentiment de revoltă il cuprinde pe cititor când observă in ce consta in trecut instrucția și educația ostașilor și preocupările ridicole ale comandanților.

Pentru ilustrare redau mai jos un scurt fragment din schița "Conferencia"

"O epidemie de cursuri, de școli, de conferinți, de jocuri de război in cameră și pe teren bântuie oștirea. Războiul a scos la iveală o pleiadă de savanți nebănuiți care fac ravagii in rândurile ofițerilor aduși la fața locului cu stăruințe și cu apel nominal s'asculte noile metode.
carti+Carti+satira+si+umor+Umor+românesc+umoristi+romani
Grupati pe grade și arme, in sala superbă a Cercului Militar, in care abia pătrunde murmurul surd al vieții din afară, camarazii, plictisiți, descurajati, vorbesc intre ei fără interes. cu priviri ingrijorate de oameni constipați, invitati la masă mare.

Ca și la teatru, apariția conferențiarului e semnalată publicului prin cele trei lovituri clasice: eclipsarea ofițerilor care n'au nevoie, gruparea activiștilor la picioarele catedrei și așezarea periuțelor la pândă, in dreptul cuierului.
carti+Carti+satira+si+umor+Umor+românesc+umoristi+romani Încetul cu încetul, această lume aparte se liniștește, zgomotul slăbește, ondularea capetelor se pierde ca valurile unei mări ce se retrage și conferențiarul apare ras, tuns și frezat, cu surâs de comandă și defilând, fără să clipească, în bătaia ochilor care îl urmăresc, înaintează spre catedră ca chirurgul familiarizat cu masa de operație, târând elegant picioarele ca la cadril.

Într-o atmosferă greoaie de oameni care se pregătesc să doarmă, cu gesturi de operator de cadavre, călăul inșiră, țintuindu-le de pereți, instrumentele sale de tortură: o serie de planșe cu desene microscopice.

Apoi, șiret ca un prelat, inaintează smerit și cu mâinile impreunate aruncă formula sacramentală:

Domnule gheneral,
Iubiți camarazi!
După o pauză calculată cu meșteșug, printr-o mișcare scurtă, se răsucește pe călcîie și răstoarnă in capul generalului care nu clintește urna cu miresme:

Vă mulțumesc dumneavoaastră care sunteți printre noi făclia dela care luăm cu toții lumină, pentru distinsa onoare ce mi-ați făcut dându-mi prilejul să dezvolt azi, înaintea domniilor voastre, istoricul, descoperirea și intrebuințarea tancurilor".

Vă puteți inchipui ce va urma, o savuroasă descriere a nașterii mașinăriei fioroase care să răstoarne munții cum răstoarnă plugul brazdele.




D.D. Patrascanu

Personalitate proeminenta a culturii romanesti a inceputului de secol 20, tatal lui Lucretiu Patrascanu, D.D. Patrascanu ramane etern in galeria spirituala a neamului romanesc de pe plaiurile Moldovei.

D.D. Patrascanu a apartinut cercului Vietii Romanesti. Era moldovean si profesor (de istorie), calitati ce nu trebuie considerate esentiale in general, dar care, in cazul sau au o certa importanta.

In mod staruitor citat alaturi de I. A. Bassarabescu si I. Al. Bratescu-Voinesti, Patrascanu a fost inscris printre succesorii lui Caragiale. In anume privinte filiatia nu poate fi negata, dar umorul si satira romaneasca poarta pecetea tutelara caragialeana, constatarea fiind axiomatica.

Trebuie adaugat insa ca autorul "momentelor" a sintetizat intr-un mod atat de desavarsit si de fara rest valentele umorului national, incat patronatul sau nu obliga la epigonism, ci lasa camp de afirmare originala oricarui talent real.

Ca si ceilalti componenti ai "trinitatii' citate mai sus, D.D. Patrascanu, mai putin artist decat ei, si-a asigurat in proza noastra un loc propriu modest, nu insa neglijabil. Caragiale insusi l-a pretuit intr-o scrisoare din 1909, in care-l numeste "artist amabil si inteligent impressario al atator figuri de comedie umana in costum local romanesc."


Speculand anecdota in operele sale dintre care enumar doar o parte:
Schite si amintiri aparuta in anul 1918, Candidat fara noroc aparuta tot in anul 1918, Domnu' Nae- Scene din vremea ocupatiei apare in anul 1921, Timotheiu Ucenicul opera premiata de Academia Romana a carei aparitie are loc in anul 1921, Invingatorul lui Napoleon, Trei comedii, dovedesc faptul ca umorul sau ramane mereu retinut fara savoarea lui Damian Stanoiu.

Reintalnirea cu D.D. Patrascanu e agreabila ca o conversatie cu un moldovean de treaba care stie sa spuna unele adevarurisi sa iste in juru-i o veselie domoala.
carti+Carti+pentru+copii+si+tineret+Carti+satira+si+umor+Cărţi+Rare+Umor+românesc
carti+Carti+pentru+copii+si+tineret+Carti+satira+si+umor+Cărţi+Rare+Umor+românesc
carti+Carti+pentru+copii+si+tineret+Carti+satira+si+umor+Cărţi+Rare+Umor+românesc
carti+Carti+pentru+copii+si+tineret+Carti+satira+si+umor+Cărţi+Rare+Umor+românesc
carti+Carti+pentru+copii+si+tineret+Carti+satira+si+umor+Cărţi+Rare+Umor+românesc
carti+Carti+pentru+copii+si+tineret+Carti+satira+si+umor+Cărţi+Rare+Umor+românesc

Anton Bacalbasa- Mos Teaca

carti+Carti+satira+si+umor+Umor+românesc+umoristi+romaniNascut la 21 februarie 1865, Brăila - d. 1 octombrie 1899, Anton Bacalbasa este unul dintre "proletarii intelectuali" de la sfarsitul secolului trecut, a carui activitate literara si publicistica se leaga de miscarea socialista din anii avantului entuziast, atunci cand ideile lui Marx constituiau un program politic pentru o larga grupare de intelectuali. Anton Bacalbasa nu a fost un ideolog al miscarii socialiste, ci gazetarul ei, condeiul viu care i-a ilustrat principiile formulate mai cu seama de C. Dobrogeanu-Gherea[...] Preocuparea constanta pentru dramele sociale care se petrec "in linistea mizeriei" si apartenenta la miscarea socialista l-au indreptat pe Anton Bacalbasa spre teoria gherista a artei cu tendinta; publicistul ia o
 pozitie ferma in principala dezbatere culturala din ultimile doua decenii ale secolului trecut.

carti+Carti+satira+si+umor+Umor+românesc+umoristi+romani
Prima calitate a textelor lui Anton Bacalbasa este critica moravurilor si a realitatilor din cazarma facuta cu mijloacele ironiei care devine adesea sarcasm. Autorul cultiva poanta de mare circulatie, oferind naratiunii acel ceva natural care va face din personajul Teaca prototipul literar al unui individ real, verosimil, accesibil experientei de viata a cititorului.

Dand dovada de multa pricepere, sublocotenentul isi instruieste atat de bine recrutii incat acestia "ori dezertau ori mureau dar ieseau adevarati soldati".
"Mos Teaca" si "Din viata militara" sunt cartile unui revoltat iar valoarea lor literara, indiscutabil inegala trebuie apreciata in functie de datele prezentei publicistului in epoca.

Daca inadaptarea era sursa efectului umoristic si principala componenta a "codului" ironic din "Mos Teaca"(fiinta ridicola nu se adapteaza, ci incearca sa modeleze umanul si socialul dupa tiparul cazon pe care il re-prezinta), in volumul din 1895 aceeasi calitate a prezentei personajului in lume este privita din perspectiva tragicului.

D.D. Pătrăşcanu- Domnu' Nae, scene din vremea ocupaţiei

bibliofilie, carti, Carti+satira+si+umor+Cărţi+Rare+Umor+românesc+umoristi+romani
Apărută in anul 1921 la Editura Librăriei Steinberg / Fiu din Strada Lipscani no. 94, ediţia de faţă are un tiraj limitat ca mai toate titlurile de aur ale epocii, de doar 100 de exemplare. Volumul este dedicat memoriei lui Gheorghe Gh. Morţun, mort vitejeşte la Topliţa.

Theodor Sperantia - Pantalunii


carti+Carti+satira+si+umor+Umor+românesc+umoristi+romani


Un creştin, pe cât se spune,
Cam de loc de la Gâdinţi,
Vrând şi el să se' nnoiască
Pentru Patru-zeci de Sfinţi,
Hotărăşte ca să'şi facă
De-o cam dată pantaluni,
Dar să-i facă buni să-i aibă
Şi de Paşti frumoşi şi buni.
Merge deci, in târg la Roman,
Cercetează, răscoleşte,
Şi-un postaf cu dungi albastre
In sfârşit işi târguieşte.

                                                             Are acum postaf creştinul,
                                                             Dar un lucru' l dă pe gânduri:
                                                             Să nu-i facă croitorul,
                                                             Pantaluni ca' n alte rânduri;
                                                             Că' n mai multe rânduri bietul
                                                             Pantaluni când poruncise,
                                                            Croitorul' n totdeauna
                                                            Tot prea scurţi ii nimerise

  Merge deci la croitorul,
  Şi de grije vrând a-i da
  Nu cumva iar scurţi să-i facă,
  Ii vorbeşte cam aşa:
  Iată' ţi dau postaf, jupâne
  Mă cunoşti că-s din Gâdinţi,
  Pantaluni să-mi faci dintr' insul
  Pentru Patru-zeci de Sfinţi,
  Patru-zeci de Sfinţi ascultă,
  Vezi, postaf  frumos, in dungi;
  Pentru Dumnezeu vezi, insă
  Să mi-i faci ceva mai lungi.
                               
                                                           Cum vorbeşte omul, insă,
                                                           De postaful lui cu dungi,
                                                           Şi cu grijă ca să-i facă
                                                           Pantaluni destul de lungi,
                                                           Incurcând pe Sfinţi in vorbă,
                                                           Şi' ncurcând pe Dumnezeu
                                                           Croitorul altfel lucrul
                                                           Il pricepe' n gândul său:
                                                           Lui ii pare că biet omul
                                                           Poate' n mintea lui săracă
                                                           Sfinţilor vrea, pantaluni,
                                                          Şi lui Dumnezeu să-i facă.


Deci intreabă croitorul:
- Vrei să-ţi fac chiar pentru Sfinţi?
- Da, da, da, mai este vorbă,
Zice omul din Gâdinţi.
Pentru Sfinţi, mă rog, jupâne,
Căci aşa mi-e gustul mie;
Pentru Dumnezeu, vezi, insă,
Ca mai lungi ceva să fie.
- Bine, croitorul zice,
Dacă' ţi este aşa pe plac
Lasă atunci postafu-aice
Şi m' apuc eu de ţi-i fac.
                                                          Bine, zice croitorul,
                                                         Şi postaful omul' l lasă;
                                                         Unu' ncepe să croiască
                                                         Celălalt se duce- acasă.
                                                         Deci lucrează croitorul
                                                         Cam de joi şi până luni;
                                                         Face patru-zeci şi una
                                                         De părechi de pantaluni
                                                         Patru-zeci mai mărunţele
                                                         Sfinţilor pe gândul său,
                                                         Iar a patru-zeci şi una:
                                                         Mai lunguţi lui Dumnezeu.

Când mai vine iar la Roman
Omul nostru din Gâdinţi
Pantalunii să' şi ia gata
Pentru Patru-zeci de Sfinţi,
Croitorul cum il vede
Zice: hei, bine-ai venit,
Căci cu Sfinţii Dumitale,
Drept să-ţi spun, m' am zăpăcit
Ştii, o zi' ntreguţă' ntreagă
Mi-am pierdut' o cu croeala,
Iar cusutul şi' ncheiatul
Dracu' i ştie socoteala.
                             
                                                     - Ei, şi cum, intreabă omul,
                                                     După cum te văd pe spus,
                                                     Par' că vrei să' mi spui că incă
                                                     Pantalunii gata nu-s?
                                                      - Ba sunt gata, dar gândeşte
                                                      Muncă, frate, ce-am avut!
                                                     Numai găuri câte fost-au,
                                                     Numai nasturi ce-am cusut!

- Ei, au fost cum e să fie,
Cum se cere negreşit;
Ce te plângi aşa, jupâne,
Dă-i să' i văd cum au ieşit.
- Da, i-aduc; dar cum să iasă,
Au ieşit destul de bine,
Au ieşit că pot eu singur
Să mă laud chiar pe mine.
Cu aste vorbe croitorul
Dă să-i cate
Să-i arate
Iară omul il aşteaptă
Şi cu gândul se tot bate
Ce fel fi-vor pantalunii
Din postaful lui cu dungi?
Fi-vor nimeriţi ei bine?
Fi-vor ei destul de lungi?

                                                      Când gândeşte el mai bine,
                                                      Croitorul iată vine
                                                      Şi-i aduce vraf, grămadă
                                                      Pantalunii ca să-i vadă
                                                       Iar apoi când croitorul
                                                     Tot părechi, părechi ridică,
                                                     Omul stă, holbează ochii
                                                     Par' că n' are ce să zică
                                                    - Şi ce-i asta? intreabă' urmă
                                                    Omul nostru din Gâdinţi.
                                                     Pantaluni, răspunde celalt
                                                     Pentru patru-zeci de sfinţi
                                                     - Cum?! Dar pentru Dumnezeu, bre?!
                                                    Din postaful meu cu dungi?!...
                                                    - Da, da, sunt şi pentru dânsul,
                                                    Iată-i ici, ceva mai lungi...

                                                                           Th. D. Speranţia

Metaux rares et pierres precieuses

Metaux rares et pierres precieuses, Collection Sciences et Voyages, Paris,  Autor: G. Kerormel  An aparitie 1926, cuprins relevant pentru cu...