Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor 1923

Ideea fondarii unei asemenea reviste a avut-o Luigi Cazavillan, care in 1884 editeaza "Ziarul călătoriilor și al întâmplărilor de pe mare și uscat" fiind considerata  "Cea mai veche si mai apreciata revista scrisa pe intelesul tuturor pentru raspindirea stiintei si cunoasterea lumii prin calatorii"

Bogat ilustrat, Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor ofera o multitudine de articole din numeroase domenii en vogue: stiinta in mod special, arta, calatorii, spiritualitate si istorie, tehnica, stiri utile, sfaturi practice, umor si celebra rubrica "De toate". 

Cel mai savuros capitol al ziarului era "Rubrica cetitorului" presarata cu intrebari pe masura publicului lui Aristofan din Grecia antica.

Spre exemplificare: 

Cititorul D. Radoslav intreaba: "Cine a introdus si pus baza contabilitatii in Romania si in ce an? Unde a fost primul birou de contabilitate?"

Cititorul D.P. Florin intreaba, retineti, in anul 1923, "Unde pot gasi o carte de limba esperanto, una de limba chineza, una de japoneza, una de indiana, una de  persana si un dictionar de limba esperanto?" 

Periplul in timp ne infatiseaza obiectiv conceptul de evolutie in sensul descresterii acesteia, paradoxal, pe masura trecerii timpului.

VANDUT

Colectia "Muntii Nostri"

Munții Noștri este numele unei colecții de ghiduri turistice dedicate regiunilor montane ale Romaniei, publicate de Editura Sport-Turism între anii 1974-1992.

Brandul "Colectia Muntii Nostri", conform http://ro.wikipedia.org/ apartine acum Editurii Cartografice Schubert&Franzke. Cele cateva numere prezentate sunt o parte a indexului de 51 de exemplare editate.

Pe de o parte, aceste volume aveau rolul de a le oferi un material educațional și de studiu geografilor, profesorilor și elevilor/studenților acestora, iar pe de altă parte, toate aceste lucrări aveau și rolul de a răspunde cerințelor turistice ale publicului larg de cititori.

.

Clasicii români comentaţi- "V. Alecsandri- Călătorii, Misiuni diplomatice"

VASILE ALECSANDRI călător.

Suntem deprinşi a considera secolul al XIX-lea ca o epocă in care contactul dintre cultura românească şi literaturile străine din Occident, a fost mai strâns ca niciodată.

In răstimpul de la 1820 până târziu după 1870, dorinţa de emancipare politică şi spirituală a Românilor se intâlnise cu o doctrină ca cea romantică, prin definiţie cosmopolită, accesibilă tuturor schimburilor şi imprumuturilor reciproce.

In felul acesta, reprezentanţii cei mai distinşi ai literaturii noastre de acum o sută de ani, luând contact direct cu cele mai expresive personalităţi şi opere din câte le putea oferi Romantismul uceniciei lor literare, au introdus in literatura românească nu numai procedeele scriitorilor pe care-i imitau, dar şi "temele" pe care le ilustrau Romanticii apuseni cu râvnă şi zgomotos succes.

Una din aceste "teme", pe care secolul XIX o moştenise in bună parte de la Enciclopediştii celui anterior, era aceea a exotismului in timp şi in spaţiu, adică predilecţia pentru pitorescul oferit de indepărtata epocă medievală, fie pentru cadrul viu colorat pe care-l ofereau imaginaţiei romantice unele ţări mai indepărtate, precum era Extremul Orient, Orientul musulman ori elenic, Italia, Spania, Africa, alături de Nordul scandinavic.

Literaturile romantice se populau in felul acesta cu castele medievale şi cu trubaduri indrăgostiţi de plăpândele castelane nu mai puţin romanţioase.

Această temă a ruinelor intens cultivată de toţi Romanticii străini, a circulat nu mai puţin apreciată de ai noştri, de la Vasile Cârlova la Gr. Alexandrescu şi chiar la Eminescu.

"Bolnavi" de "răul veacului", singura consolare a pesimismului Romanticilor, care se părea in stare să calmeze vitalitatea exuberantă şi elanul cotropitor al acestor teribili "copii ai veacului", singura lor consolare a rămas Iluzia.

Scriitorii români din generaţia  lui Vasile Alecsandri n-au făcut excepţie de la ceastă tendinţă unanimă.

Exemplele stau la-ndemâna oricui, incepând cu Asachi insuşi, spre a continua cu cei mai de seamă fruntaşi ai istoriei literaturii româneşti a veacului in discuţie: Nicolae Bălcescu, Bolintineanu, Ion Codru Drăguşanu, Mihail Kogălniceanu, Heliade Rădulescu, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Papiu Ilarian, Costache Negri, Eufrosin Poteca, Alecu Russo şi numeroşi alţii.

 Apărut la Editura "Scrisul Românesc- Craiova" in Colecţia "Clasicii Români Comentaţi" sub ingrijirea lui N. Cartojan, volumul de faţă "V. Alecsandri- Călătorii, Misiuni Diplomatice", căruia i se adaugă şi comentariul Conferenţiarului Alexandru Marcu, continuă prestigioasa colecţie care nu necesită alte prezentări.

Cărţi rare(2) - Ocolul Pământului in şapte luni şi o zi

Volumul I

Volumul II

Volumul V

Călătorie făcută cu A.S.R. Principele Carol, Moştenitorul Tronului.

Lucrare exceptională apărută in cinci volume in a doua decadă a secololui al XX-lea are toate exemplarele iscălite de autor şi conţin un numar de ordine. Este dedicată A.S.R. Principelui Moştenitor al tronului României Mari. 

Volumele prezentate in imagini sunt: 

 I- Egiptul 

Cuprinde călătoria din ziua plecării din Bucureşti şi până in ziua debarcării la Colombo in insula Ceylon )21 Februarie- 10 Aprilie 1920).

II.A.- India 

Cuprinde descrierea drumului şi timpului petrecut in insul Ceylon cu măreţele procesiuni religioase cu zeci de elefanţi.

V.A.- Japonia.

Cuprinde doar Japonia fascinantă şi misterioasă.

Cărţi rare(1) - Le Tour du Monde 1868

Potrivit Principiului vaselor comunicante, in societatea de pe Terra, căci doare despre aceasta pot face constatări, când Morala a fost sus, evident că, mijloacele tehnice erau mai inapoiate, permiţând omului să-şi folosească insuşirile naturale pentru a observa lumea din jur. Când tehnologia este avansată, Morala pierde, firesc, prin diferenţă, terenul minuscul pe care se poate manifesta.

Incep un ciclu de prezentare a unor cărţi de voiaje şi călătorii prin lume, in epoci in care a scrie, a tipări, a ilustra reprezentau adevărate provocări tehnice.

Bucuraţi-vă de "Le Tour du Monde" de Edouard de Charton, jurnal apărut in anul 1868.

VANDUT

Marele Dicţionar Geografic al României

Capodoperă statistică realizată de un Colectiv de Cărturari, căci la acea vreme, ca dealtfel oricând, de-a lungul istoriei, cine studiază sau documentează un domeniu tematic nu poate ocoli domeniile conexe care se intrepătrund organic cu "studiul de caz", devine prin forţa imprejurărilor nimic altceva decât cărturar.

Colectivul, precum spuneam a fost alcătuit din George Ioan Lahovary, C.I.Brătianu şi Grigore Tocilescu. Elaborarea a fost anevoioasă prin lipsa de entuziasm şi interes a celor fără viziune care nu doreau să iasă din monotonia rutinei şi să devină cobaii unui experiment temerar.

Totuşi, Lahovary personalitate educată şi instruită la Heilderberg şi Karlsruhe, fiind inginer ca formaţie profesională, dar vizionar şi patriot, a mobilizat micile autorităţi locale, chiar prin stimulente materiale, să elaboreze dicţionarele pe judeţe.

Prelucrarea acestor 32 de compendii statistice a durat 12 ani. In afară de acestea, mai apar incă două dicţionare ale provinciilor Române in afară de Regat:

- Al Basarabiei, elaborat de Zamfir C. Arbore in anul 1904, editat la Atelierele Grafice Socecu

- Al Bucovinei, elaborat de Emanuil Grigorovitza in anul 1908, editat tot la Socecu.

Acelaşi Lahovary infiinţează impreună cu Al. Cantacuzino, Societatea Geografică Română. Pentru acest proiect a fost susţinut şi incurajat de Carol I care a şi participat la Şedinţa de inaugurare care a avut loc la 15 Iulie 1875. Mai adaug pe lista pionieratului vremii, căci potrivit principiului vaselor comunicante, când Tehnica este jos, implicit,

Morala este sus şi constituie imboldul pentru realizări remarcabile, introducerea pentru prima dată in cadrul Serviciilor poştale româneşti, de către acelaşi Lahovary, a Madatului poştal şi a Cărţii poştale.

Intre anii 1873-1876 a fost Director al Poştelor şi Telegrafului. Ca şi acum, talpa străină a pofticioşilor pusese cizma pe tot ce mişca, astfel că, serviciile poştale pe Dunăre se făceau de către o Societate franceză cu sediile la Galatz şi Brăila cu vapoare austriece.

Lahovary a preluat aceste servicii de la societăţile străine pentru a le efectua prin Poşta Română. Nu in ultimul rând, sub indrumarea sa, a fost intocmită şi publicată prima statistică a Poştei Române.

Omagiul nostru pentru aceşti pionieri: plăcuţa cu numele lor atârnând pe vreun zid dărăpănat de pe vreo stradă sordidă greu de văzut din satelit... Nici ei n-au putut mai mult, iar noi aşişderea...