Tuesday, December 3, 2013

Omule, ai mila

eseuri+photo+art+citate
Familia mea a primit cu bucurie cu multa vreme in urma copii orfani ai ecosistemului pe care il patronam noi cei din varful lantului trofic: catei, pisici, pasari...

Rand pe rand, in timpul campaniilor de exterminare a fiintelor care ne stanjenesc cu dragostea si compasiunea lor am insfacat de pe strazile asaltate de hingheri suflete pribege asteptand mila si ocrotire de la noi.

Ne-au inseninat zilnic viata, ne-au iertat daca i-am neglijat, ne-au iubit fara masura si fara a astepta neaparat ceva in schimb.

Dupa 17 ani a plecat Tzi-Tzi, dupa 14 ani a plecat Nitza, dupa 13 Bobby si restul. Golul este la fel de mare, dorul la fel, dar viata ramane lectia ce trebuie invatata temeinic.

O pierdere nu poate fi alinata niciodata cu o alta pierdere iar neglijenta nu poate fi transferata unei alte fiinte pentru a plati propriile noastre abateri.

Epictet spunea cu vreme in urma ca: "Nu spune niciodată despre ceva: l-am pierdut, ci l-am dat înapoi. Ţi-a murit copilul? A fost dat înapoi. Ţi-a murit nevasta? A fost dată înapoi".

Omule, ai mila, priveste in jur si deschide-ti inima ferecata de griji si nevoi, aminteste-ti de tributul platit pentru tine si salveaza o viata!




No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...