Maeştrii Zen işi invăţau elevii cum să se exprime. In două temple, trăiau doi băieţi. Intr-o zi, unul dintre ei, ducându-se la piaţă să cumpere legume, il intâlni pe celălalt băiat şi-l intrebă:
-Unde te duci?
-Unde mă duc picioarele...
Răspunsul il zăpăci pe băiat, care se duse să ceară sprijin maestrului său.
-Când il vei intâlni, il sfătui maestrul, intreabă-l acelaşi lucru. Iţi va da acelaşi răspuns. Atunci să-l intrebi unde s-ar duce dacă n-ar avea picioare...
A doua zi, băieţii se intâlnesc din nou.
-Unde te duci? intrebă din nou, primul.
-Unde mă impinge vântul...
Şi de data asta băiatul se zăpăci şi se duse la maestru, să-i mărturisească infrângerea.
-Intreabă-l unde s-ar duce dacă n-ar bate vântul, il sfătui maestrul.
In ziua următoare, băieţii se intâlniră iarăşi.
-Unde te duci?
-La piaţă, să cumpăr legume...
