Cândva, demult, firele nevăzute ale eternului Web care-şi schimbă doar forma sub care se manifestă, au făcut să se intâlnească, spre deliciul celor care au dorinţa de a savura DIALOGURI, un brahman şi un iezuit.
IEZUITUL: “Se pare că datorită rugăciunilor sfântului (…) aţi ajuns la o atât de lungă şi desăvârşită bătrâneţe. O sută optzeci de ani, o vârstă demnă de a patriarhilor".
BRAHMANUL: “Maestrul meu a trăit trei sute de ani, este vârsta noastră obişnuită. Am o mare stimă pentru sfântul (…), insă rugăciunile sale n-ar fi putut să zdruncine niciodată Ordinea Universului, şi chiar de-ar fi avut darul de a face şi o muscă să trăiască fie şi o clipă mai mult decât ar fi purtat-o inlănţuirea destinelor, acest glob ar fi cu totul altceva decât ceea ce vedem astăzi".
IEZUITUL:”Aveţi o opinie curioasă despre viitor. Nu ştiţi oare că omul e liber, că voinţa noastră dispune după bunul ei plac de tot ceea ce se petrece pe Pământ? Vă asigur că numai iezuiţii au adus schimbări considerabile".
BRAHMANUL:”Nu ştiu ce inţelegeţi prin voinţă liberă, nu reuşesc să alătur nici o idee acestor cuvinte… A FI LIBER INSEAMNĂ A FACE CEEA CE VREI, NU A VREA CEEA CE POŢI".
IEZUITUL:”Puteţi să spuneţi orice, lucrurile şi intâmplările acestei lumi nu sunt atât de legate unele de celelalte… Ce efect poate să aibă, de pildă, asupra Universului conversaţia inutilă pe care o purtăm noi pe malul Indului? Şi cum vor decurge intâmplările viitoare?”
BRAHMANUL:”Vor decurge cum vor putea, insă ordinea rânduită de o mână eternă şi Atotputernică trebuie să trăiască veşnic”.
IEZUITUL:”După ceea ce spuneţi, ar trebui, deci, să nu ne mai rugăm lui DUMNEZEU?”
BRAHMANUL:”Trebuie să-L adorăm. Dar ce inţelegeţi prin A NE RUGA?”
(Va urma un surprinzător RĂSPUNS care poate să zdruncine obiceiurile ritualice dogmatice ale unora şi să-i ungă la suflet pe alţii)
IEZUITUL:”CEEA CE TOATĂ LUMEA INŢELEGE, SĂ NE IMPLINEASCĂ DORINŢELE, SĂ NE SATISFACĂ NEVOILE”.
BRAHMANUL:”Vă inţeleg. Vreţi ca un grădinar să primească soare la ora pe care DUMNEZEU a rânduit-o dintru-nceput ploii, şi ca un cârmaci să primească vântul de răsărit atunci când trebuie ca vântul de apus să răcorească Pământul şi mările…PĂRINTE, A TE RUGA INSEAMNĂ A TE SUPUNE!”
Iată deci, de unde ni se trag toate neimplinirile, de ce , zadarnic, CEREM fără să PRIMIM, căci nu ştim, sau dacă ştim uităm, că PENTRU A PRIMI, TREBUIE, inainte de toate, SĂ DĂM, declansând astfel, efectul LEGII CAUZALITĂŢII ale cărei efecte romanii le ştiau acum două mii de ani: DĂ, CA SĂ IEI adică DO UT DES