Odată, Tanzan şi Ekido, doi tineri călugări, mergeau pe o stradă plină cu noroi. Ploua cu găleata. La un colţ, intâlniră o fată care nu putea traversa strada.
- Vino, fetiţo, zise Tanzan, şi o luă in braţe, purtând-o până pe trotuarul celălalt.
Ekido nu spuse nimic până când ajunseră la templul in care urmau să-şi petreacă noaptea. Acolo izbucni:
- Noi, călugării, trebuie să ne ferim de femei şi, mai ales,de cele tinere şi frumoase! De ce ai luat-o in braţe?
- Eu am lăsat fata acolo, răspunse Tanzan. Tu, insă o cari şi acum cu tine...
Morala?: Nu cumva seamănă cu: "Fiţi ca mieii in mijlocul lupilor?"... Doar este vorba despre cei care trebuie să reziste Ispitei, nu-i aşa?
