Data publicarii: 04.10.2011 00:01:00
Nu consider că e degradant să te lauzi cu ce ai făcut. E degradant să te lauzi cu ce au făcut alţii, „ciordind” din meritul lor. Aşadar, la concursul internaţional de vizibilitate online WEBIT 2011, România a terminat pe primul loc, cu 89.640 de voturi, urmată de Italia cu 56.730 de voturi şi Bulgaria cu 30.350 de voturi.
Este important, în analiza ce urmează, numărul participanţilor pe ţări, cel puţin la primele clasate:
I. România – 132 participanţi
II. Italia – 250 participanţi
III. Bulgaria – 267 participanţi
IV. Macedonia -103 participanţi
V. Grecia – 91 participanţi etc.
La nivel de concurenţi individuali, clasamentul mondial al primilor 10 arată aşa:
1. Annarita Ruberto (Italia) - 15.523 de voturi;
2. Florinel Nicolai Deciu, alias „Ţarul Nicolai” (România) - 13.392 voturi;
3. Caterina Policaro (Italia) - 10.984 de voturi;
4. Miron Manega, alias „Ivan cel Groaznic” (România) - 9.186 voturi;
5. Virgil Dan Amza (România) - 5.280 de voturi;
6. Jechka Nacheva (Bulgaria) – 4.380 de voturi;
7. Krasimir Georgiev (Bulgaria) – 3.925 voturi;
8. Mona Bernhart-Lorinczi (România) – 3.727 voturi;
9. Radu-Dănuţ Munteanu (România) – 3.481 voturi;
9. Radu-Dănuţ Munteanu (România) – 3.481 voturi;
10. Stefan Chorbanov (Bulgaria) – 3.228 voturi.
La poziţia 41 se termină lista "Ţarului Nicolai" şi a lui "Ivan cel Groaznic"
Să-i dăm Ţarului ce-i al Ţarului...
Aşadar, în primii zece se află 5 români, 3 bulgari şi două italience.
România a fost reprezentată în această competiţie de 3 grupuri:
- cei autointitulaţi „oastea lui Ştefan cel Mare” (grupul Tetatet) - 57 de participanţi;
- „armata Ţarului” (grupul intrat pe piramida lui Florinel Nicolai Deciu, alias „Ţarul Nicolai”) – 39 de participanţi;
- 36 de „independenţi”, care au votat individual.
Şi acum, „să-i dăm Ţarului ce-i al Ţarului”: numărul voturilor cumulate
de „armata” sa de 39 de oameni (din totalul de 132 de participanţi) a
fost de 64.175, ceea ce reprezintă 71,56% din totalul voturilor pentru
România. Ţinând cont că Italia a avut în total 56.000 de voturi (cu 250
de participanţi), practic România putea câştiga competiţia pe ţări
doar cu „armata Ţarului”. (adică 39 de români puteau ânvinge lejer 250
de italieni). Ponderea următoare în numărul de voturi a avut-o „oastea
lui Ştefan cel Mare” (grupul Tetatet – 57 de oameni) coordonată de Dan
Virgil Amza: 22.570 de voturi, adică 25,18% din voturile României. Cei
36 de independenţi au cumulat împreună 2.895 voturi, ceea ce înseamnă
abia 3,26% din totalul României. Concluziile - referitor la raportul
resurse umane/performanţă - se impun de la sine.
... şi lui Ivan ce-i al lui Ivan!
Şi dacă i-am dat „Ţarului ce-i al Ţarului”, să-i dăm ce i se cuvine şi
lui „Ivan cel Groaznic”, adică subsemnatului. M-am „înrolat” de
bunăvoie în „armata Ţarului” şi am „recrutat”, pentru competiţie, 15
oameni, la care s-au mai adăugat, prin mecanismul piramidei, şase. Deci
21 de oameni (din 39), veniţi pe filiera Miron Manega/CERTITUDINEA, au
participat la această frumoasă victorie a României. Nu mai calculez
care a fost contribuţia de voturi a piramidei lui „Ivan cel Groaznic”
(subsemnatul), precizez doar că, în strategia convenită, aceasta este
cvasi-proporţională cu numărul de oameni. Coordonarea efectivă a
competiţiei i-a aparţinut însă „Ţarului”, care mi-a explicat şi
mecanismul concursului.
"Quod licet bovi, non licet Iovi”
Am explicat cu altă ocazie ce m-a determinat să-l aleg pe "ţar" pe post
de coordonator, şi nu pe Dan Virgil Amza, eu venind cu o întârziere de
o săptămână în această competiţie. Acum mă felicit, căci suspiciunile
mele, în privinţa atitudinii diriguitorilor de la Tetatet, s-au
confirmat. Consider că o parte din acest grup s-a comportat de o
manieră necolegială şi antinaţională. Trecând peste „asperităţile”
dintre Florinel Nicolai Deciu şi Dan Virgil Amza, pe care le-am crezut
simple refulări copilăreşti, în clipa în care subsemnatul a căpătat un
avans mult prea mare ca să mai poată fi ajuns de Dan Virgil Amza, acesta
a renunţat la competiţie şi a trecut în „tribune”, unde a început să
facă pariuri împotriva „Ţarului” şi, implicit, a echipei sale. Ceea ce
nu mai are scuza unei reacţii de moment, căci, „răsturnând” o celebră
expresie latină, asertez aşa: „quod licet bovi, non licet Iovi”. Adică
un lider, un şef sau un comandant nu are libertatea frivolă a unui
soldat, pentru că el e răspunzător moral şi statutar de oamenii pe
care-i coordonează. Or, mie mi se pare că Dan Virgil Amza a indus
membrilor Tetatet, prin atitudinea adoptată, un comportament similar cu
al său. Onorabil ar fi fost ca votingul să continue, chiar dacă România
nu mai însemna Tetatet.
Despre naţionalism...
Practic, noi, cei 39 de „combatanţi”, am rămas să luptăm singuri cu
italiencele, care şi-au abandonat şi ele echipa (cea mai numeroasă din
concurs), votând numai pentru ele. Italiencele au învins, într-adevăr,
dacă luăm în considerare performanţă individuală (locurile I şi III
mondial), dar Italia a pierdut. Noi nu am câştigat locul I la
"individual", în schimb ne-am adjudecat locurile mondiale II (Florinel
Nicolai Deciu), IV (Miron Manega) şi V (Dan Virgil Amza), ca să mă refer
numai la primele cinci poziţii. În plus, ceea ce considerăm a fi marea
noastră performanţă, e faptul că România a câştigat la scor în faţa
tuturor celor 79 de ţări. Aşa că, dacă e vorba de patriotism sau
naţionalism (pentru a răspunde unor reproşuri făcute de Dan Virgil Amza,
în numele Tetatet, la adresa „alias”-urilor slave adoptate de noi),
reamintesc că am „luptat” sub steagul României şi am câştigat.
„Dăruind, vei dobândi”
Sub acelaşi steag au votat şi români de altă cetăţenie, ca şi cetăţeni
de altă etnie, cu sau fără cont WEBIT de participare în concurs. Am
primit şi am oferit voturi şi unui sudanez, care a reuşit, prin echipa
României, să ajungă pe locul 22. Unora li s-a părut incorect ca un
african să primească atâtea puncte (1.256), el fiind singurul concurent
din ţara sa. Nouă ni s-a părut în spiritul concursului, atâta timp cât
toată echipa a primit voturi de la el. „Dăruind, vei dobândi”, nu?
Dar, dincolo de toate aceste distorsiuni, parţial inerente, ale unei
competiţii epuizante, mi se pare inacceptabilă tendinţa de confiscare a
meritelor victoriei de către cei (cel) care mai degrabă a(u)
subminat-o. Căci contribuţia reală a fiecăruia este cea pe care o
exprimă cifrele de mai sus. VAE VICTIS!
P.S. Pentru a înţelege cât mai mulţi cum a fost posibil ca
echipa României să obţină, cu o mână de oameni (39) locul I în lume la
un concurs internaţional de vizibilitate online (şi pentru a nu cădea,
totuşi, în păcatul laudei de sine, subsemnatul fiind părtaş la această
victorie şi deţinător al locului 4 mondial), este mai bine să-i lăsăm
pe străini să vorbească. Alexander Chalkidis, participantul grec
la Webit 2011 (şi deţinător al locului 26 mondial), a scris pe site-ul
său, cu uimire şi admiraţie, un articol elogios despre "invazia
românească" şi solidaritatea din echipa „Ţarului Nicolai”, pe care le
defineşte ca fiind "naţionalism în cea mai simplă formă" sau "altruism
naţionalist"...
WEBIT 2011.Cum a introdus echipa României termenul "Naţional" in Social Media
Avem tendinţa de a crede că Social Media este o activitate individuală. Foarte centrată pe propria persoană. Desigur că este "socială", dar de multe ori constatăm că "cercurile" sau "grupurile" sunt mai mici şi fragmentate până intr-o măsură in care se trivializează categorisirile de tip vechi.
Apariţia naţiunii-stat
1) O ţară este, fireşte, o creaţie artificială, dar foarte puternică. Cu uimire am constatat cum concurenţii români din acest an de la "Webit" ne-au tăvălugit pe toţi şi au ocupat toate poziţiile din top. România a ocupat ferm, fireşte, şi locul 1 pe naţiuni.
Cum au reuşit acest lucru?
1) O ţară este, fireşte, o creaţie artificială, dar foarte puternică. Cu uimire am constatat cum concurenţii români din acest an de la "Webit" ne-au tăvălugit pe toţi şi au ocupat toate poziţiile din top. România a ocupat ferm, fireşte, şi locul 1 pe naţiuni.
Cum au reuşit acest lucru?
2) Cititorii blogului meu grecesc ştiu despre faptul că mi-a
luat destul timp (cam o mare parte din an) să inţeleg cum şi de ce
această competiţie funcţionează. Este fascinant cum poţi îndemna
oamenii să-ţi dea votul, eu fiind unul care a incercat cam orice pentru
acest lucru. Mi-am monitorizat prin măsurători campaniile de
promovare, mi-am luat notiţe care grup de pe Facebook reacţionează mai
bine, care tag-uri, la care oră din zi este mai bine să te promovezi.
Am ajuns repede nr. 1 in Grecia şi nr. 9 mondial, lucru deloc rău după
câteva zile de muncă, printre alte proiecte.
3) Dar după asta a inceput invazia românească. N-au mers in
salturi ca noi ceilalţi. La inceput am crezut că trişează. Ceva
programe automate sau vreo chestie de genul acesta. Dar acest lucru ar
fi fost uşor de descoperit de către organizatori mai ales la accesarea
link-ului bit.ly. Statisticile evidenţiază că, în cazul meu, am
măsurat peste 4000 de click-uri venite din diverse bloguri pe link-ul
meu şi cred că măcar 10% din ele m-au votat. Dacă românii ar fi trişat,
voturile ar fi coincis cu click-urile. Ar fi fost prea frumos ca să
fie adevărat.
4) După toate astea, m-am dus să traduc în Google blogul
concurentului principal din România şi iată ce am găsit: "Votaţi cu
toţii, toată lista..." Naţionalism in cea mai simplă formă. Simplu,
inteligent, social şi viral. Sincronizare perfectă (dar, din păcate,
prea târzie pentru cei care ar fi dorit să facă la fel) şi echipa
României câştigă. Scurt pe doi! Data viitoare, când mă voi gândi la
ceva "social", nu voi uita aspectul altruist al naţionalismului ca
forţă de mobilizare. (Alexander Chalkidis)
Sursa: Certitudinea.ro
