Misiune pentru toţi

Vrei să faci bine ţării tale? Nu zidi case inalte ci intăreste suflete alese . Căci mai bine suflete mari in case mici , decât sclavi ticăloşi in palate strălucite!

                                                          Epictet

Să n-ai legături cu pulberea Lumii

Să trăieşti in lume fără a strânge legăturile cu pulberea ei… Căci “Cinis et umbra sumus !” adică “Ashes to ashes and dust to dust".

Când vezi fapta bună a cuiva,  incearcă să-i urmezi exemplul,  iar când observi greşeala unuia, caută să n-o repeţi. 

Când eşti singur,  poartă-te de parcă ai avea alături un oaspete nobil, după exemplul regelui Dromichetes care chiar pe cuceritorul Lisymah l-a ruşinat. 

Exprimă-ţi sentimentele,  dar nu fi mai expansiv decât ţi-e firea, şi află că virtuţile sunt RODUL autodisciplinei, nu cad din cer ca ploaia sau zăpada. 

Virtuţile tale incep cu MODESTIA, căci poţi mânca din vase de lut,  fiind un om de “aur”,  sau poţi mânca din vase de aur fiind un om de lut. Un suflet nobil nu se expune in văzul tuturor spre batjocura celor neştiutori.

Cuvintele tale trebuie să fie ca nişte pietre preţioase, scoase rar la iveală,  dar de maxima valoare.

Pentru cei ce studiază cu adevărat, fiecare zi e o zi bună , cu toate că ziua este necruţătoare prin faptul că trece,  scurtând vremea noastră, dar nici GLORIA nici DEFAIMAREA nu ne pot domina. 

Remember RUDYARD KIPLING :

”De ştii să-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul ,

Tratând pe-aceşti doi IMPOSTORI la fel “.

If

Critică-te des fără să-i critici pe alţii, fără să discuţi despre ce-i bun sau ce-i rău, căci lucruri drepte şi bune au fost socotite mult timp rele,  lăsand urme adânci de-a lungul sângeroasei noastre istorii ca SPECIE. 

Posibil ca DREPTATEA să fie recunoscută dupa secole, in cel mai bun caz, iar  indemnul uitat şi prăfuit “DE PRIMUM NON NOCERE” să fie o glumă.

Trăind cu un scop vei lăsa rezultatele acestuia in seama UNIVERSULUI şi CREATORULUI acestuia. 

Petrece fiecare zi intr-o contemplare plină de seninatate ca să nu uiţi cum şuiera vântul, pe care chiar dacă nu-l vezi, există şi are puterea de a dezrădăcina copacii, cu toate că nu ştim nici de unde vine nici incotro se duce.

Aşa, la un moment dat,  vei simţi că eşti liber şi nu vei ştii când s-a intâmplat.

Urare

..."Să nu fie la masa ta mai multi servitori decat oaspeţi,

căci e păcat ca pentru câteva scaune să se ostenească o mulţime de suflete!".

                                                                          Epictet

Binele şi răul

In perioada in care Maestrul Bankei ieşea din meditaţie, veneau elevi din toată Japonia. Unul dintre elevi a fost surprins furând. Intâmplarea i-a fost povestită lui Bankei, cu rugămintea ca hoţul să fie izgonit, dar Bankei a ignorat faptul. 

Elevul a fost surprins din nou furând, dar nici de data asta Bankei nu s-a sinchisit... Atunci, unii elevi au plecat supăraţi, iar ceilalţi au cerut izgonirea hoţului, ameninţând că pleacă cu toţii... Bankei i-a strâns pe toţi şi le-a spus:

-"Voi sunteţi instruiţi, ştiţi ce-i bine şi ce-i rău. Puteţi studia in altă parte, dacă doriţi. Acest sărman frate nu ştie să deosebească binele de rău...Cine-l va invăţa dacă nu o fac eu? O voi face chiar dacă plecaţi toţi!"

Hoţul izbucni in lacrimi şi se lecui de dorinţa de a mai fura.

Notă: Nu vi se pare cunoscută pilda? Au nu este "Parabola fiului rătăcitor" spusă doar pe alte meleaguri?. Deci, mersul la biserică nu te poate face credincios, după cum mersul in grajd nu te face cal.

Dialogul dintre un Brahman şi un Iezuit despre necesitatea şi inlănţuirea lucrurilor

Cândva, demult, firele nevăzute ale eternului Web care-şi schimbă doar forma sub care se manifestă, au făcut să se intâlnească, spre deliciul celor care au dorinţa de a savura DIALOGURI, un brahman şi un iezuit.

IEZUITUL: “Se pare că datorită rugăciunilor sfântului (…) aţi ajuns la o atât de lungă şi desăvârşită bătrâneţe. O sută optzeci de ani, o vârstă demnă de a patriarhilor".

BRAHMANUL: “Maestrul meu a trăit trei sute de ani, este vârsta noastră obişnuită. Am o mare stimă pentru sfântul (…), insă rugăciunile sale n-ar fi putut să zdruncine niciodată Ordinea Universului, şi chiar de-ar fi avut darul de a face şi o muscă să trăiască fie şi o clipă mai mult decât ar fi purtat-o inlănţuirea destinelor, acest glob ar fi cu totul altceva decât ceea ce vedem astăzi".                                               

IEZUITUL:”Aveţi o opinie curioasă despre viitor. Nu ştiţi oare că omul e liber, că voinţa noastră dispune după bunul ei plac de tot ceea ce se petrece pe Pământ? Vă asigur că numai iezuiţii au adus schimbări considerabile".

BRAHMANUL:”Nu ştiu ce inţelegeţi prin voinţă liberă, nu reuşesc să alătur nici o idee acestor cuvinte… A FI LIBER INSEAMNĂ A FACE CEEA CE VREI, NU A VREA CEEA CE POŢI".

IEZUITUL:”Puteţi să spuneţi orice, lucrurile şi intâmplările acestei lumi nu sunt atât de legate unele de celelalte… Ce efect poate să aibă, de pildă, asupra Universului conversaţia inutilă pe care o purtăm noi pe malul Indului? Şi cum vor decurge intâmplările viitoare?”

BRAHMANUL:”Vor decurge cum vor putea, insă ordinea rânduită de o mână eternă şi Atotputernică trebuie să trăiască veşnic”.

IEZUITUL:”După ceea ce spuneţi, ar trebui, deci, să nu ne mai rugăm lui DUMNEZEU?”

BRAHMANUL:”Trebuie să-L adorăm. Dar ce inţelegeţi prin A NE RUGA?”
(Va urma un surprinzător RĂSPUNS care poate să zdruncine obiceiurile ritualice dogmatice ale unora şi să-i ungă la suflet pe alţii)

IEZUITUL:”CEEA CE TOATĂ LUMEA INŢELEGE, SĂ NE IMPLINEASCĂ DORINŢELE, SĂ NE SATISFACĂ NEVOILE”.

BRAHMANUL:”Vă inţeleg. Vreţi ca un grădinar să primească soare la ora pe care DUMNEZEU a rânduit-o dintru-nceput ploii, şi ca un cârmaci să primească vântul de răsărit atunci când trebuie ca vântul de apus să răcorească Pământul şi mările…PĂRINTE, A TE RUGA INSEAMNĂ A TE SUPUNE!”

Iată deci, de unde ni se trag toate neimplinirile, de ce , zadarnic, CEREM fără să PRIMIM, căci nu ştim, sau dacă ştim uităm, că PENTRU A PRIMI, TREBUIE, inainte de toate, SĂ DĂM, declansând astfel, efectul LEGII CAUZALITĂŢII ale cărei efecte romanii le ştiau acum două mii de ani: DĂ, CA SĂ IEI adică DO UT DES

Dialog Zen

Maeştrii Zen işi invăţau elevii cum să se exprime. In două temple, trăiau doi băieţi. Intr-o zi, unul dintre ei, ducându-se la piaţă să cumpere legume, il intâlni pe celălalt băiat şi-l intrebă:

-Unde te duci?

-Unde mă duc picioarele...

Răspunsul il zăpăci pe băiat, care se duse să ceară sprijin maestrului său.

-Când il vei intâlni, il sfătui maestrul, intreabă-l acelaşi lucru. Iţi va da acelaşi răspuns. Atunci să-l intrebi unde s-ar duce dacă n-ar avea picioare...

A doua zi, băieţii se intâlnesc din nou.

-Unde te duci? intrebă din nou, primul.

-Unde mă impinge vântul...

Şi de data asta băiatul se zăpăci şi se duse la maestru, să-i mărturisească infrângerea.

-Intreabă-l unde s-ar duce dacă n-ar bate vântul, il sfătui maestrul.

In ziua următoare, băieţii se intâlniră iarăşi.

-Unde te duci?

-La piaţă, să cumpăr legume...

                                  

Dezbatere pentru găzduire

 Cândva, exista obiceiul ca, dacă un călugăr rătăcitor poposea intr-un templu, să susţină o dezbatere asupra credinţei cu un călugăr din acel templu.

Dacă ieşea invingător, putea rămâne in templu cât dorea. Dacă pierdea, trebuia să plece imediat.

Intr-un templu din nordul Japoniei se stabiliseră doi calugări. Cel mai in vârstă era un om instruit, dar cel tânăr era un neghiob, fiind şi chior pe deasupra.

  

Intr-o zi, sosi un călugăr rătăcitor şi ceru găzduire, invitându-i, după obicei, la o dezbatere asupra credinţei. Fratele cel in vârstă, fiind ocupat, il rugă pe cel tânăr să-l inlocuiască.

- "Alege dialogul mut", il sfătui pe tânăr.

Cei doi, se duseră in templu şi, după puţin timp, străinul se intoarse :

- "Fratele cel tânăr este extraordinar, m-a invins!"

-" Ce-aţi dezbătut ?" intrebă călugărul bătrân curios.

-" La inceput, am ridicat un deget, care-l reprezenta pe Buddha. El a ridicat două degete: Buddha şi invăţătura sa. Atunci, am ridicat trei degete: Buddha, invăţătura sa si cei care o urmează. 

El a ridicat pumnul strâns, ceea ce arata ca toate trei constituie un intreg. Aşa că, invins fiind, trebuie să plec."

Şi străinul plecă.

Apăru şi fratele cel tânăr furios :

-"Unde-i individul ?"

-"A spus că l-ai invins, şi a plecat."

-"N-am invins pe nimeni! Unde-i, să-i trag o mamă de bătaie..."

-"Ce-aţi dezbătut?" intrebă fratele cel vârstnic.

-"Cum m-am aşezat, m-a şi insultat, arătând că am doar un ochi !

 Pentru că era străin, am vrut să mă port frumos, felicitându-l că el are ambii ochi. Ticălosul nu s-a potolit şi mi-a arătat trei degete, adică, amândoi la un loc, avem doar trei ochi. M-am infuriat şi am vrut să-i dau un pumn, numai că a fugit şi lucrurile s-au oprit aici"