Dialog Zen

Maeştrii Zen işi invăţau elevii cum să se exprime. In două temple, trăiau doi băieţi. Intr-o zi, unul dintre ei, ducându-se la piaţă să cumpere legume, il intâlni pe celălalt băiat şi-l intrebă:

-Unde te duci?

-Unde mă duc picioarele...

Răspunsul il zăpăci pe băiat, care se duse să ceară sprijin maestrului său.

-Când il vei intâlni, il sfătui maestrul, intreabă-l acelaşi lucru. Iţi va da acelaşi răspuns. Atunci să-l intrebi unde s-ar duce dacă n-ar avea picioare...

A doua zi, băieţii se intâlnesc din nou.

-Unde te duci? intrebă din nou, primul.

-Unde mă impinge vântul...

Şi de data asta băiatul se zăpăci şi se duse la maestru, să-i mărturisească infrângerea.

-Intreabă-l unde s-ar duce dacă n-ar bate vântul, il sfătui maestrul.

In ziua următoare, băieţii se intâlniră iarăşi.

-Unde te duci?

-La piaţă, să cumpăr legume...

                                  

Dezbatere pentru găzduire

 Cândva, exista obiceiul ca, dacă un călugăr rătăcitor poposea intr-un templu, să susţină o dezbatere asupra credinţei cu un călugăr din acel templu.

Dacă ieşea invingător, putea rămâne in templu cât dorea. Dacă pierdea, trebuia să plece imediat.

Intr-un templu din nordul Japoniei se stabiliseră doi calugări. Cel mai in vârstă era un om instruit, dar cel tânăr era un neghiob, fiind şi chior pe deasupra.

  

Intr-o zi, sosi un călugăr rătăcitor şi ceru găzduire, invitându-i, după obicei, la o dezbatere asupra credinţei. Fratele cel in vârstă, fiind ocupat, il rugă pe cel tânăr să-l inlocuiască.

- "Alege dialogul mut", il sfătui pe tânăr.

Cei doi, se duseră in templu şi, după puţin timp, străinul se intoarse :

- "Fratele cel tânăr este extraordinar, m-a invins!"

-" Ce-aţi dezbătut ?" intrebă călugărul bătrân curios.

-" La inceput, am ridicat un deget, care-l reprezenta pe Buddha. El a ridicat două degete: Buddha şi invăţătura sa. Atunci, am ridicat trei degete: Buddha, invăţătura sa si cei care o urmează. 

El a ridicat pumnul strâns, ceea ce arata ca toate trei constituie un intreg. Aşa că, invins fiind, trebuie să plec."

Şi străinul plecă.

Apăru şi fratele cel tânăr furios :

-"Unde-i individul ?"

-"A spus că l-ai invins, şi a plecat."

-"N-am invins pe nimeni! Unde-i, să-i trag o mamă de bătaie..."

-"Ce-aţi dezbătut?" intrebă fratele cel vârstnic.

-"Cum m-am aşezat, m-a şi insultat, arătând că am doar un ochi !

 Pentru că era străin, am vrut să mă port frumos, felicitându-l că el are ambii ochi. Ticălosul nu s-a potolit şi mi-a arătat trei degete, adică, amândoi la un loc, avem doar trei ochi. M-am infuriat şi am vrut să-i dau un pumn, numai că a fugit şi lucrurile s-au oprit aici"

Câte ceva despre Esperanto (2)

O ceaşcă cu ceai

 Nan-in, un Maestru din Epoca Meiji(1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce inseamnă filosofia Zen. Nan-in il servi cu ceai. 

A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne. Profesorul il privi mirat şi-i spuse:

-Ceaşca s-a umplut, nu mai incape nimic!

-Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. 

Cum să-ţi explic ce inseamnă Zen, dacă nu are unde să intre? Goleşte-ţi intâi ceaşca zise Maestrul.

Radiotehnică şi Radioamatorism in România (2)

Câteva publicaţii: cărţi, reviste, cataloage din noianul celor existente. In viitorul apropiat vor urma şi altele alături de numeroase colecţii din domeniu.

Viţa de vie cu trei struguri...

Trei struguri dă viţa-de-vie: primul, al plăcerii, al doilea, al beţiei şi al treilea al obrăzniciei.                         

                                     Epictet     

Radiotehnică şi Radioamatorism in România (1)

Despre inceputurile destul de aventuroase ale amatorismului de emisie in ţara noastră s-a vorbit mult. Intr-o vreme când era foarte rău privit dacă te ocupai cu acest nobil sport, "cuvântul scris" a fost acela care a imprăştiat gustul pentru explorarea tainelor eterului in rândurile unui tineret sfios, dar dornic de progres şi civilizaţie. Prima revistă, "Radio Român", apare in anul 1925. La inceput săptămânală, apoi din ce in ce mai rară, până la dispariţie. După incetarea apariţiei acesteia, şi-a continuat apariţia altă publicaţie apărută in anul 1925: "Radiofonia". In anul 1934, prin octombrie, apare revista 

"Radio Universul" care de la bun inceput a arătat o atenţie  

deosebită pentru amatorismul de emisie. La 1 Martie 1936, ia fiinţă la Bucureşti Asociaţia Amatorilor Români de Unde Scurte, iar la inceputul lui Aprilie, apare la Craiova o revistă de 40 de pagini intitulată: "YR5- Buletin al Radioclubului craiovean, nr. 1-2".

Iată deci cum s-au născut primele publicaţii româneşti dedicate integral amatorismului de emisie. La 18 Martie 1926 s-a constituit primul Radioclub din ţară sub preşedinţia Dr. Al. Savopol, avându-l ca secretar pe Lt. Băjenescu Ion. Nu poate lipsi de aici nici Mihail I. PopescuYO3PI-"Nenea Mişu" care a

   cunoscut de mic activitatea de radioamatorism, tatăl său fiind YR5PI. El insuşi devine radioamator de recepţie autorizat de A.A.R.U.S. A fost QSL Manager, prin mâinile sale trecând noian de QSL-uri. Un rol notabil l-a jucat in reactivarea in anii '70 a multor veterani ai radioamatorismului

  românesc. In anul 1949, după Eliberare şi Naţionalizare, apare in R.P.R. primul receptor: "Record", produs la Intreprinderea "Radio Popular", care, până la Naţionalizare fusese o Sucursală a trustului olandez Philips. In 1950 apare "Partizan", iar in 1951, "Pionier". Ulterior, s-au mai produs tot

 aici": "Baltica"; "Festival"; "Orion". Mişcarea a continuat şi există prin pasiunea şi devotamentul celor care nu cunosc piedici şi nici nu pregetă pe drumul lor in care cred cu tărie şi-l urmează nu nădejde şi altruism.

In tumultul zilelor noastre, "parfumul de epocă" al acestei preocupări de front este intreţinut de cei care ştiu că "vinul 

vechi este rar"...

Fără să fi făcut un stereotip din invitaţia la răsfoire, prezentându-vă pentru inceput doar colecţia de publicaţii, vă anunţ de pe acum că aceasta va fi urmată foarte curând de numeroase altele din domeniu. Vă doresc delectare plăcută...