In
preajma aniversării Unirii Principatelor Române, aduc in conştiinţa
compatrioţilor volumul bibliofil "Domnia Marelui Domnitor Alexandru Ioan
I. Cuza şi epoca glorioasă a românilor" de M. Savel, a treia ediţie
apărută in anul 1914 la Bacău la editura Progresul/M. Haber. Cartea este
o scriere dedicată de autor naţiunii române de atunci despre omul de
stat patriot şi devotat care a fost Alexandru Ioan I. Cuza. Cuza Vodă
era un om cu o vastă cultură, iubea mult armata şi dreptatea. Avea
statura mijlocie, părul blond închis, faţa rasă purtând numai barbişon,
fruntea mare, privirea inteligentă şi pătrunzătoare, talia dreaptă şi
pieptul larg. Era indatoritor şi de câte ori te rugai la el îţi
indeplinea cererea.
Ura de moarte pe boieri, de aceea, în tot timpul domniei a căutat să-i
distrugă şi a reuşit. Ura grozav primirile oficiale. Când a trecut prin
Galaţi ca să meargă la Constantinopol, toţi se aşteptau să tragă la
vreuna din locuinţele luxoase ale bogătaşilor de acolo dar el, coborî la
mica şi modesta locuinţă a maicei sale astfel precum ar fi făcut-o când
nu era decât un simplu pârcălab.
Conversaţia lui era plăcută. La masă mânca în toate zilele cu invitaţi
şi ofiţeri de serviciu. După masă conversa cu toţi şezând toţi jos şi
uitând că este Domn.
Era inamic al oricărei etichete de Curte. Râdea de nişte oameni ai săi,
tipuri de inventatori de etichetă, când aceştia îi prezentau un
regulament cum să primească la Curte. Pe linguşitori îi dispreţuia când
ghicea întrînşii un interes.
Nu-i plăceau călugării că sunt ipocriţi, îi plăceau militarii căci aveau
inimă şi oase de aruncat pentru Patrie. Înainte de Unire, către finele
domniei fanarioţilor un profund întuneric domnea peste România.
Ignoranţa domneşte pretutindeni, străinul împărţeşte. Moartea arborează
drapelul ei iar geniul pustiirii se găteşte a mai şterge o naţiune din
cartea vieţii.
Aceştia sunt românii ce nu se mai cunosc pre ei înşişi. In secolul al
18- lea sub domnia fanariotă românii pierd aproape şi conştiinţa
naţională. Dovada degradarii morale a acestui popor este că eforii
şcolilor in domnia lui Caragea, adică bărbaţii cei mai luminaţi, erau
convinşi că limba românească nu poate exprima ideile ce reclamă ştiinţa,
artele şi altele.
Mulţumită patrioticei iniţiative a mitropolitului Veniamin Costache,
românii din Moldova putură saluta începutul secolului al 19- lea cu
infiinţarea seminarului românesc central de la Socola.
Alexandru Ioan I. Cuza fu ales Domn al Munteniei în ziua de 24 Ianuarie
1859. Comunicându-i-se la Iaşi acest fapt, acesta dete o proclamaţie
către popor prin care exprimă recunoştinţa sa şi anunţă venirea la
Bucureşti.
După proclamarea adunării s-a ales o delegaţie compusă din: Scarlat
Creţulescu, Episcopul de Argeş, N. Opranu, C.A. Rosetti, A. Florescu şi
B. Slătineanu care să meargă la Iaşi să comunice npului domnitor
alegerea sa.
Iata cateva fragmente din actul prin care Alexandru I. Ioan Cuza a fost notificat despre alegerea sa ca Domn:
Prea Înălţate Doamne,
"Adunarea Electivă a Principatelor Tării Românesti deschizându-se
la 23 Ianuarie şi după verificarea mandatelor deputaţilor,
constituindu-se in ziua de 24 Ianuarie în deplină legalitate şi-a făcut
datoria de a începe lucrările sale de alegere a Domnului care este
întîia operaţie ce se prescrie de convenţie.
Aflându-se ieri în număr de 64 deputaţi din 77, adică peste trei
părţi cerut de lege, a procedat la alegere ţi numele Înălţimii Voastre a
ieşit din urnă cu unanimitatea tuturor voturilor în aclamaţiile
entusiaste ale Camerei".[...]
Răspunsul lui Cuza Vodă
"În numele actului naţional şi măreţ prin care adunarea electivă
din Bucureşti a întrunit coroanele Ţării Româneşti şi a Moldovei, declar
că pe cât sunt de mândru de a mă găsi pe tronul Moldovei pe atât sunt
asemenea mândru de a vedea numele meu înscris în rândul Domnilor Ţării
Româneşti.
În ochii mei, actul ce laţi săvârşit domnilor deputaţi de peste
Milcov este triumful unui principiu mântuitor ce viază cu tărie îi
inimile românilor, principiul frăţiei româneşti. El ne-a scăpat de
pierdere în trecut, el ne reînvie în timpul de faţă, el ne va aduce la
bine şi în viitor.
Să trăiască dar frăţia românească, să trăiască Principatele Unite!".
