Maria Cernovodeanu Metoda de pian

Autor: Maria Cernovodeanu Editura: Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor din R.P.R An aparitie: 1959 Prefata: Autorului Tiraj: 3160 exemplare, hartie semivelina mata. Numar pagini: 198

VANDUT! 

Science et Vie No. 352, Ianuarie 1947

Science et Vie No. 352, Ianuarie 1947, noutati despre stiinta solului, meteorologie, camuflajul in mare si avionul de prospectii de bogatii miniere.

Corespondenta presedintelui Consiliului de Ministri al URSS cu presedintii SUA si cu primii ministri ai Marii Britanii din timpul marelui razboi pentru apararea patriei 1941-1945

An aparitie 1958 la Bucuresti, Editura de Stat pentru literatura politica

Traducere dupa originalul in limba rusa aparut in anul 1957.

Tiraj 18250 exemplare cartonate cu supracoperta.

Volumul I, 500 pagini, cuprinde corespondenta lui I.V. Stalin cu W. Churchil si C. Attlee.

Volumul II, 364 pagini, cuprinde corespondenta lui I.V. Stalin cu F. Roosvelt si H. Truman.

VANDUT! 

Gerard Klein Seniorii razboiului

Gerard Klein Seniorii razboiului, numarul 1 din inconfundabila colectie "Penita", apare in anul 1975 la Editura Univers in
"Colectia romanelor stiintifico-fantastice", traducere Vladimir Colin, tiraj 51.130 exemplare, lector Marcel Aderca, tehnoredactor Victor Masek, 214 pagini.

Alte titluri disponibile din colectie:

1) Isac Asimov- Soarele gol(nr.2), traducere Florin Ionescu, tiraj 73.130 exemplare, 238 pagini

2) Villiers de L'Isle Adam- Viitoarea Eva(nr.3), traducere de Mihai Elin, prefata de Ion Hobana, tiraj 58.130, 326 pagini.

3) Michael Crichton- Germenul Andromeda(nr.4), traducere de Margareta Dan, tiraj 40.130 exemplare, 270 pagini.

4) Herbert W. Franke- Reteaua gandurilor(nr.5), traducere de Elena Andrei si I.M.Stefan, tiraj 30115 exemplare, 212 pagini.

5) Edward Page Mitchell- Omul de cristal(nr.6), traducere de Margareta Dan, 340 pagini.

6) Francois Clement- Asa s-a nascut o insula(nr.7), traducere de Alexandra Cunita-Vladut, 396 pagini.

7) Isaac Asimov- O piatra pe cer(nr.8), traducere de Mariana Tupan, 236 pagini.

8) Antologie de Ion Covaci- Salmugra(nr.9), traducere de Ion Covaci si Nina Antonescu, 442 pagini.

9) John Brunner- Rabdarea timpului(nr.10), traducere de Vladimir Colin si I.Pascal, 192 pagini.

10) Herbert W. Franke- Zona zero(nr.11), traducere de Peter Sragher, 214 pagini.

11) A.E.Van Vogt- Razboiul impotriva rulilor(nr.12), traducere de Ruxandra Vasilescu-Potlog, 206 pagini.

12) Isaac Asimov- Caverne de otel(nr.13), traducere de Ruxandra Todiras, tiraj 50.150 exemplare, 254 pagini.

13) Lino Aldani- Eclipsa 2000(nr.14), traducere de Doina Oprita, 348 pagini.

14) Karel Capek- Fabrica de absolut(nr.17), traducere de Jean Grosu, 190 pagini.

TOATE VANDUTE! 

Al. Cazaban Destept baiat

"Destept baiat" apare in 1961 intr-un tiraj de 25 145 exemplare brosate, exemplarul contine autograful autorului, nr. pagini 420. Editia reprezinta o culegere de schite si povestiri din opera autorului. La gruparea bucatilor alese s-a tinut seama de sumarul volumelor aparute si de prima aparitie in volum.Pentru amatori este disponibil aici.

Povestiri stiintifice 1941

Ion Ionescu-"Povestiri Stiintifice, conferinte si articole de popularizarea stiintelor", an aparitie 1941, Editura Ziarului Universul, 271 pagini, volumul disponibil aici.

Partitura muzicala interbelica

"Vreau sa uit", partitura muzicala interbelica aparuta in Revista Apropo Tanase, Editura Armonia din Bucuresti, Strada Coltei, No. 15 pe atunci. Simpaticul, talentatul si inspiratul compozitor Gherase Dendrino lanseaza la inceputul anului 1936 succesele sale rasunatoare in aceasta revista. Versurile sunt semnate de N. Kiritescu iar interpretarea este realizata de Dra. Maud Mary, vedeta Teatrului Carabus de la acea epoca.

Comandor Inginer Andrei Ioan-Curs de automobile 1946

Lucrarea autorului Comandor Inginer Andrei Ioan "Curs de automobile" apare in anul 1946 la Editura SOCEC si reprezinta materialul intocmit in conformitate cu Programul analitic al Cursurilor Teoretice si Practice ce urmau a se preda la toate scolile de stat si particulare de la acea vreme.

Este structurat in 12 parti din care posed numai sase, cinci legate si al saselea brosat:

1) Sasiul si caroseria
2) Motorul, vol. I
3) Motorul, vol. II
4) Alimentarea si carburatia
5) Aprinderea
6) Ungerea si racirea.
Total pagini 552.

Ion Creangă şi teoria jocurilor

Referinţele la originile Teoriei Jocurilor au fost trasate de către savanţi tocmai în timpuri presitorice. Este foarte interesant de constat că unele situaţii descrise în Biblie sunt rezolvate în conformitate cu tezele teoretice moderne din Teoria Jocurilor.

Teoria Jocurilor ca subdomeniu al matematicii este relativ tânără. Istoria modernă începe odată cu publicarea în 1944 a monografiei “Theory of Games and Economic Behavior“, scrisă de matematicianul John von Neumann şi economistul Oskar Morgenstern. În scurta perioada de timp care a trecut de atunci, Teoria Jocurilor a cunsocut perioade de ascendenţă şi descendenţă. Totuşi, despre importanţa acestui domeniu al matematicii aplicate spune mult şi faptul că cercetările ale 9 dintre specialiştii din Teoria Jocurilor au fost distinse cu Premiul Nobel pentru Economie.

Se observă o careva tendinţă de a evidenţia în lucrări artictice situaţii care pot fi referite la Teoria Jocurilor. În majoritatea cazurilor, savanţii ţin să se refere la opere autohtone, afine cu provenienţa naţională a cercetătorilor. Şi în literatura română pot fi evidenţiate asemenea exemple. Unul dintre ele ţine de nuvela „Cinci pâini” scrisă de Ion Creangă în 1883, exemplu asupra căruia vreau să mă opresc în continuare.

Ion Creangă descrie o situaţie care poate fi interpretată ca joc strategic de trei jucători, soluţia căruia este echilibrul Nash. Succint esenţa situaţiei se rezumă la următoarele: „Doi drumeţi au câte 3 şi 2 pâini, respectiv. La un popas, împart pâinile în mod egal cu un al treilea drumeţ, care îi răsplăteşte cu 5 lei. Drumeţul cu 3 pâini împarte leii (sie şi celui cu 2 pâini) proporţional cu pâinile pe care le-au avut iniţial. Cel cu 2 pâini e nemulţumit şi doreşte împărţire egală. Judecătorul oferă soluţia justă: 4 lei celui cu 3 pâini şi doar 1 celui cu 2 pâini”.

De fapt, ar fi păcat să nu inserez textul original al nuvelei pentru a putea fi eventual recitit.

"Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâni, şi celalalt două pâni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare.

Tocmai când scoaseră pânile din traiste, iaca un al treile drumeţ, necunoscut, îi ajunge din urmă şi se opreşte lângă dânşii, dându-le ziua bună. Apoi se roagă să-i deie şi lui ceva de mâncare, căci e tare flămând şi n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.

— Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeţi călătorului străin; căci mila Domnului! unde mănâncă doi mai poate mânca şi al treilea.

Călătorul străin, flămând cum era, nemaiaşteptând multă poftire, se aşază jos lângă cei doi, şi încep a mânca cu toţii pâne goală şi a be apă rece din fântână, căci altă udătură nu aveau. Şi mănâncă ei la un loc tustrei, şi mănâncă, până ce gătesc de mâncat toate cele cinci pâni, de parcă n-au mai fost.

După ce-au mântuit de mâncat, călătorul străin scoate cinci lei din pungă şi-i dă, din întâmplare, celui ce avusese trei pâni, zicând:

— Primiţi, vă rog, oameni buni, această mică mulţămită de la mine, pentru că mi-aţi dat demâncare la nevoie; veţi cinsti mai încolo câte un pahar de vin, sau veţi face cu banii ce veţi pofti. Nu sunt vrednic să vă mulţămesc de binele ce mi-aţi făcut, căci nu vedeam lumea înaintea ochilor de flămând ce eram.

Cei doi nu prea voiau să primească, dar, după multă stăruinţă din partea celui al treilea, au primit. De la o vreme, călătorul străin şi-a luat ziua bună de la cei doi şi apoi şi-a căutat de drum. Ceilalţi mai rămân oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele. Şi, din vorbă în vorbă, cel ce avuse trei pâni dă doi lei celui cu două pâni, zicând:

— Ţine, frate, partea dumitale, şi fă ce vrei cu dânsa. Ai avut două pâni întregi, doi lei ţi se cuvin. Şi mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum ştii.

— Cum aşa?! zise celălalt cu dispreţ! pentru ce numai doi lei, şi nu doi şi jumătate, partea dreaptă ce ni se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic, şi atunci cum rămânea?

— Cum să rămâie? zise cel cu trei pâni; atunci aş fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâni, iar tu, de la două, şi pace bună. Acum, însă, noi am mâncat degeaba, şi banii pentru pâne îi avem în pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi lei, fiecare după numărul pânilor ce am avut. Mai dreaptă împărţeală decât aceasta nu cred că se mai poate nici la Dumnezeu sfântul…

— Ba nu, prietene, zice cel cu două pâni. Eu nu mă ţin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, şi cum a zice judecata, aşa să rămâie.

— Haide şi la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulţămeşti. Cred că şi judecata are să-mi găsească dreptate, deşi nu m-am târât prin judecăţi de când sunt.

Şi aşa, pornesc ei la drum, cu hotărârea să se judece. Şi cum ajung într-un loc unde era judecătorie, se înfăţoşează înaintea judecătorului şi încep a spune împrejurarea din capăt, pe rând fiecare; cum a venit întâmplarea de au călătorit împreună, de au stat la masă împreună, câte pâni a avut fiecare, cum a mâncat drumeţul cel străin la masa lor, deopotrivă cu dânşii, cum le-a dat cinci lei drept mulţămită şi cum cel cu trei pâni a găsit cu cale să-i împartă.

Judecătorul, după ce-i ascultă pe amândoi cu luare aminte, zise celui cu două pâni:

— Şi nu eşti mulţămit cu împărţeala ce s-a făcut, omule?

— Nu, domnule judecător, zise nemulţămitul; noi n-am avut de gând să luăm plată de la drumeţul străin pentru mâncarea ce i-am dat; dar, dac-a venit întâmplarea de-aşa, apoi trebuie să împărţim drept în două ceea ce ne-a dăruit oaspetele nostru. Aşa cred eu că ar fi cu cale, când e vorba de dreptate.

— Dacă e vorba de dreptate, zise judecătorul, apoi fă bine de înapoieşte un leu istuialalt, care spui c-a avut trei pâni.

— De asta chiar mă cuprinde mirare, domnule judecător, zise nemulţămitul cu îndrăzneală. Eu am venit înaintea judecăţei să capăt dreptate, şi văd că dumneata, care ştii legile, mai rău mă acufunzi. De-a fi să fie tot aşa şi judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume!

— Aşa ţi se pare dumitale, zise judecătorul liniştit, dar ia să vezi că nu-i aşa. Ai avut dumneata două pâni?

— Da, domnule judecător, două am avut.

— Tovarăşul dumitale, avut-a trei pâni?

— Da, domnule judecător, trei a avut.

— Udătură ceva avut-aţi vreunul?

— Nimic, domnule judecător, numai pâne goală şi apă răce din fântână, fie de sufletul cui a făcut-o acolo, în calea trecătorilor.

— Dinioarea, parcă singur mi-ai spus, zise judecătorul, că aţi mâncat toţi tot ca unul de mult; aşa este?

— Aşa este domnule judecător.

— Acum, ia să statornicim rânduiala următoare, ca să se poată şti hotărât care câtă pâne a mâncat. Să zicem că s-a tăiat fiecare pâne în câte trei bucăţi deopotrivă de mari; câte bucăţi ai fi avut dumneata, care spui că avuşi două pâni?

— Şese bucăţi aş fi avut, domnule judecător.

— Dar tovarăşul dumitale, care spui că avu trei pâni?

— Nouă bucăţi ar fi avut, domnule judecător.

— Acum, câte fac la un loc şese bucăţi şi cu nouă bucăţi?

— Cincisprezece bucăţi, domnule judecător.

— Câţi oameni aţi mâncat aceste cincisprezece bucăţi de pâne?

— Trei oameni, domnule judecător.

— Bun! Câte câte bucăţi vin de fiecare om?

— Câte cinci bucăţi, domnule judecător.

— Acum, ţii minte câte bucăţi ai fi avut dumneta?

— Şese bucăţi, domnule judecător.

— Dar de mâncat, câte ai mâncat dumneta?

— Cinci bucăţi, domnule judecător.

— Şi câte ţi-au mai rămas de întrecut?

— Numai o bucată, domnule judecător.

— Acum să stăm aici, în ceea ce te priveşte pe dumneta, şi să luăm pe istalalt la rând. Ţii minte câte bucăţi de pâne ar fi avut tovarăşul d-tale?

— Nouă bucăţi, domnule judecător.

— Şi câte a mâncat el de toate?

— Cinci bucăţi, ca şi mine, domnule judecător.

— Dar de întrecut, câte i-au mai rămas?

— Patru bucăţi, domnule judecător.

— Bun! Ia, acuş avem să ne înţelegem cât se poate de bine! Vra să zică, dumneta ai avut numai o bucată de întrecut, iar tovarăşul dumitale, patru bucăţi. Acum, o bucată de pâne rămasă de la dumneta şi cu patru bucăţi de la istalalt fac la un loc cinci bucăţi?

— Taman cinci, domnule judecător.

— Este adevărat că aceste bucăţi de pâne le-a mâncat oaspetele dumneavoastră, care spui că v-a dat cinci lei drept mulţămită?

— Adevărat este, domnule judecător.

— Aşadar, dumitale ţi se cuvine numai un leu, fiindcă numai o bucată de pâne ai avut de întrecut, şi aceasta ca şi cum ai fi avut-o de vânzare, deoarece aţi primit bani de la oaspetele dumneavoastră. Iar tovarăşul dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă patru bucăţi de pâne a avut de întrecut. Acum, dară, fă bine de înapoieşte un leu tovarăşului dumitale. Şi dacă te crezi nedreptăţit, du-te şi la Dumnezeu, şi las’ dacă ţi-a face şi el judecată mai dreaptă decât aceasta!

Cel cu două pâni, văzând că nu mai are încotro şovăi, înapoieşte un leu tovarăşului său, cam cu părere de rău, şi pleacă ruşinat.

Cel cu trei pâni însă, uimit de aşa judecată, mulţămeşte judecătorului şi apoi iese, zicând cu mirare:

— Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecători, ce nu iubesc a li cânta cucul din faţă, cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui în veci şi-n pururea la judecată.

Corciogarii, porecliţi şi apărători, nemaiavând chip de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de muncă, sau ar trebui, în toată viaţa lor, să tragă pe dracul de coadă…

Iar societatea bună ar rămâne nebântuită".



Literatura universală, în general, şi cea românească, în particular, abundă în descrieri de situaţii care pot fi interpretate ca jocuri. Totuşi, adevărata istorie a teoriei jocurilor s-a construit în baza cercetărilor matematice specifice domeniului. De aceea vom construi în continuare modelul matematic al jocului descris.

Pentru a scrie modelul matematic corespunzător e suficient să subliniem că cele 5 pâini au fost împărţite în 15 bucăţi egale. În consecinţă se obţine următoarea formalizare a jocului:

f₁ = 9 – 15 x₁ → max,
f₂ = 6 – 15 x₂ → max,
f₃ = 5 – 15 x₃ → max,
x₁ + x₂ + x_{3 ≤} 1,
x_{1 ≥} a, x_{2 ≥} b, x_{3 ≥} c,

unde a, b, c, sunt părţile din întregul de 15 bucăţi la care pretinde fiecare. Uşor se demonstrează că singurul echilibru Nash al jocului îl formează valorile: x₁ = a, x₂ = b, x₃ = c, cărora le corespund câştigurile specificate.

Aşadar, noţiunea de echilibru a fost folosită implicit de către Ion Creangă cu 68 de ani înainte de definirea matematică a ei în 1951 de către John Nash, viitor laureat al Premiului Nobel pentru Economie…

Sursa: Valeriu Ungureanu

The highest virtue

"The highest virtue is to act without a sense of self".

Lao Tzu quotes

"

People have the power

You the people have the power, the power to create machines, the power to create happiness. You the people have the power to make life free and beautiful, to make this life a wonderful adventure. 

Charlie Chaplin in 1940. The Great Dictator 

Leadership quotes

To command is to serve, nothing more and nothing less.

                                                                                       Andre Malraux

Science et Vie

Revista Science et Vie din Februarie 1944. Cel mai important capitol din cele 6 pare cel legat de intrebarea "Cum va fi automobilul viitorului?", autorul articolului este Henri Petit, absolvent al Politehnicii si fost Presedinte al Societatii Inginerilor de Automobile. 

Nu mai putin neglijabil este si cel legat de exploatearea industriala la caldurii terestre. Articolul este inspirat de penuria de combustibili naturali din Italia care a dus la dezvoltarea cercetarii si orientarea catre exploatarea diverselor surse de energie naturala.

Gratitude and forgiveness quotes

Old Bucharest statues

New times melting at the feet of the visionary Master of Words, the unique Ion Luca Caragiale. Among most known statues of the old Bucharest there is one reminding forever of the unforgettable Caragiale.

Ion Luca Caragiale, 1852–1912 (Romanian pronunciation: [iˈon ˈluka karaˈd͡ʒjale]; commonly referred to as I. L. Caragiale; was a great Romanian playwright, short story writer, poet, theater manager, political commentator and journalist. He is considered one of the greatest Romanian playwrights and writers, a leading representative of local humor, and a main representative of Junimea, an influential literary society with which he parted during the second half of his life.

Source: wikipedia

Istoria Teatrului in Romania

Istoria Teatrului in Romania  a fost publicata sub egida Academiei Republicii Socialiste Romania in doua volume sub ingrijirea Academicianului George Oprescu. 

Primul volum apare in anul 1965 iar in 1971 al doilea. Primul volum cuprinde Istoria Teatrului in Romania de la inceputuri pana in 1848 iar al 2- lea de la 1848 pana in 1918. Ambele volume sunt bogat ilustrate. 

Volumele pot fi achizitionate de aici.

Manual de radiotehnica de Ing. B.A. Smirenin

Manualul de radiotehnică de Ing. B.A. Smirenin apare în două volume intre anii 1953-1954 la Editura Energetica de Stat, manualul prezintă gradual, principalele fenomene pentru înţelegerea radiotehnicii: curentul electric, elemente de circuit activ şi pasiv în radiotehnică, radiaţia electromagnetică, unde radio, propagare, modulaţia şi demodulaţia, emiţători şi receptori de radio, antene, măsurări în radiotehnică etc. A fost considerat ca fiind unul din cele mai documentate manuale în domeniul radiotehnicii la acea vreme. 

În cazul în care există interes, volumele pot fi achiziţionate de aici.

Documente expuse degradarii

Cand documentele sunt expuse apei sau sunt asezate in locuri umede, arhive sau biblioteci situate in subsoluri, se distrug repede afara de cazul cand sunt inchise intr-o caseta de sticla.

Pentru a preveni acest neajuns, lacuiti-le cu shellac sau cu o solutie de celuloid dizolvat in acetona.

Lanskoy

Album de arta in limba franceza publicat in anul 1960 de catre editura de lux Fernand Hazan, Paris. Albumul cuprinde atat 12 planse cu reproduceri dupa Andrey Lanskoy cat si o descriere a operei artistului.

Andrey Lanskoy s-a nascut in anul 1905 la Moscova. Periplul vietii tumultoase a inceputului de secol XX il conduce dupa razboiul civil, fiind ranit, catre Constantinopole iar in 1921 se indreapta catre Paris. Arta sa este vizibil influentata in special de Van Gogh,

Dupa 1940 picteaza numai arta abstracta iar in 1944 expune la Galeria Jeanne Bucher d in Paris. In 1962 incepe sa lucreze la un proiect amplu constand in ilustrarea operei lui Gogol, Jurnalul unui nebun. Isi incheie calatoria in anul 1976 la Paris.

Regenerarea Neamului Romanesc - Episodul II

"Românului îi este greu până se apucă de o treabă, că de lăsat se lasă repede".

Ion Creangă

Episodul II

Marii slujbaşi găsesc însă mijlocul de a deveni "milionişti cu palaturi" în paguba contribuabilului. Tot de acolo şi strâng averile fabuloase ale oamenilor politici ca pe timpul vizirilor.

Averile fiind în stăpânirea "câtorva persoane numărate", poporul se poate numi sărac, "cu cei bogaţi dimpreună", într-o ţară legendar de îmbelşugată.

Din pricina slăbiciunii noastre, comerţul şi industria sunt în mâna străinilor, leul e o monedă ridicolă, standardul vieţii e jos de tot.

Prin corupţia organelor administrative, încetăţenite cu acte false, a sporit considerabil numarul deja enorm al minorităţilor. Nicio politică de colonizare cu români din ţările vecine nu se urmează, ca să nu supărăm minorităţile, de care partidele politice sunt legate prin carteluri electorale.

Ungurii, bulgarii, sârbii şi ruşii desfiinţează minorităţile româneşti din ţările lor, pe faţă, cu brutalitate şi cu dispreţ, în nepăsarea totală a guvernelor noastre, în apatia mohorâtă a opiniei publice.

Pe lângă toate acestea, suntem şi dezarmaţi. Am găsit un norod orb şi am ajuns în urma tuturor neamurilor ca pe timpul boierului Dinicu Golescu.

Acesta e tabloul civilizaţiei noastre. Incapacitatea şi spiritul de pradă al conducătorilor nu e cauza ci efectul stării generale de lucruri, aceşti nepregătiţi, aceşti exploatatori sunt doar produsul mediului obştesc, de un nivel moral şi intelectual atat de scăzut.

Cu ştiinţă sau poate inconştient, ei lasă ţara să se descompună, să piară. Iar Omul Istoric al României încă nu s-a ivit.  

Ce fază sociologică reprezintă starea actuală a poporului român?

"E senilitatea societăţii. Massa umană, la capătul evoluţiei, îşi trăieşte agonia câtăva vreme încă, până când un joc al hazardului (invazie, război) îi dă lovitura din urmă".

Pe ruinele interesului obştesc creşte tare ca mărăcinele interesul personal, egoismul omului întors la natura primitivă. E dispariţia dezinteresării eroice, e imoralitatea şi corupţia publică devenită sistem; e tirania primului condottier, dominând în absenţa totală a indignării colective, e leşinul agoniei, lăsarea tuturor în voia apelor care duc spre moarte.

Este aidoma Italia slabă şi bătrână din epoca pre-mussoliniană, înainte de zgâlţîirea violentă care a întinerit-o, i-a redat vigoarea vitală.

Am impresia că românii şi-au împlinit rolul istoric, după ce au apărat Europa de huni, de tătari şi de turci, de bolşevismul rusesc şi de megalomania maghiară, se retrag de pe scena lumii, nemaiputând sa creeze Oameni...

Continuarea in episodul următor III

Regenerarea Neamului Romanesc - Episodul I

"Românului îi este greu până se apucă de o treabă, că de lăsat se lasă repede".

Ion Creangă

Studiul de filosofie socială, Regenerarea Neamului Românesc de N. Porsenna apare in anul 1937 prin bunăvoinţa Editurii Cugetarea.

Motto-ul este relevant pentru fatalismul mioritic etern manifest in genele locuitorilor Planetei România:

Capitolul I

Instituţiunile sociale şi factorul om

Starea societăţii româneşti

     Rezultat al unei evoluţii milenare, in împrejurari istorice osebit de tragice - cum n-au fost hărăzite in Europa decât popoarelor din Peninsula Balcanică - civilizaţia românească a fost nevoită, prin a doua jumătate a secolului XX, să pornească viaţa socială de la început, clădind pe un nou Deşert.

Asuprirea asiatică şi regimul de devastare care a durat cinci veacuri, apoi epoca fanariotă şi în sfârşit partidele politice în epoca modernă, au zădărnicit nu numai dezvoltarea exterioară a civilizaţiei, ci au avut o dezastruoasă înrâurire asupra Sufletului Rasei, i-au modificat mentalitatea, Spiritul, caracterul, Morala, au prefăcut cu alte cuvinte, însăşi cauza faptelor omeneşti, determinarea lăuntrică.

Spre a se vedea cu ce stare sufletească a trebuit să intre poporul român în era civilizaţiei sale, vom cita câteva aprecieri făcute prin a III-a decadă a veacului XIX de cel dintâi boier român cu suflet european, de primul care a călătorit, a observat, a făcut paralela intre civilizaţia Europei şi a Patriei sale, a scris şi a povăţuit.

Este boierul muntean Dinicu Golescu de la care ne-a rămas interesanta "Însemnare a călătoriei mele în anii 1824, 1825, 1826". Reproducem câteva amănunte care dezvăluie spiritul dominant al epocii sale, singurul ce interesează în faza de devenire a unei societăţi.

 Cel mai frecvent cuvânt pe care-l auzea la vremea aceea era "adu bani". Deşi ţăranii unguri lucrau 200 de zile pe an pentru stăpânire, iar ai noştrii numai 12, ţăranul ungur era civilizat şi prosper, pe când cel român zăcea în cea mai înfiorătoare mizerie. Pricina? "Adu bani". Regimul de jaf.

 Funcţionarii noştri "ajung în puţini ani milionişti cu palaturi", deşi când au intrat în slujbă erau "trenţăroşi cu picioarele goale". La noi s-a aţâţat luxul şi scârboasa diplomatică. Şi conchide înţelept boierul:

"În orice parte de loc va fi bogăţie numai la câteva persoane numărate, acel loc este numit sărac, dimpreună chiar cu acei bogaţi".

Această stare de lucruri a putut dăinui fiindcă noi "am găsit un norod orb" şi astfel "am rămas în urma tuturor Neamurilor".
  

 Ca mijloc de vindecare, între multe altele, boierul sfătuieşte "depărtarea de lux şi îmbrăţişarea economiei", administraţie părintească, etc. reforme pentru care au luptat generaţiile trecute şi care în parte s-au înfăptuit.

De la 1825 pânâ azi am evoluat...
Înaintarea noastră a fost de suprafaţă şi în metodă, dar nu în Spirit. Mentalitatea a rămas aceeaşi şi acelaşi fondul civilizaţiei, cu toate aparenţele, de altfel străvezii.

Ca şi pe timpul lui Dinicu Golescu, satele sunt exemple tipice de mizerie, ignoranţă şi boli. La oraşe, o vagă faţă de civilizaţie, câteva clădiri mari pe străzi murdare ( unde toate grădinile au fost nimicite), câteva automobile, tot mai puţine, venite pe de-a gata din fabricile străine.

Şi subt această subţire pojghiţă de Occident, aceeaşi colcăire de viaţă primitivă. Nicio lucrare publică, niciun kilometru de cale ferată nu se mai construiesc. Drumurile noastre au ajuns ca în junglele Africei. Astăzi nu se mai jefuieşte ţăranul, ci bugetul public.

Partidele politice, organizate ca cete de pradă, numesc pe toţi membrii lor în slujbe de stat.Această armată de funcţionari inutili neputând fi plătită, sunt ţinuţi cu toţii cu lefuri de sărăcie, siliţi să trăiască din mită şi bacşiş.

Continuarea in episodul următor II

Tehnologia ascutirii si netezirii sculelor aschietoare

Tehnologia ascutirii sculelor aschietoare, autor Stefan Enache, este o lucrare in doua volume aparuta la Editura Tehnica in "Colectia de Atelier" in anul 1973 intr-un tiraj de 8300+140 exemplare brosate. 

Din cuprins, volumul I: 

• Notiuni generale despre ascutirea sculelor aschietoare 

• Metode si aparate pentrucontrolul sculelor ascutite

• Lucrul la masinile si dispozitivele pentru ascutirea netezirea sculelor

• Calculul parametrilor de reglare a masinilor si dispozitivelor pentru ascutirea sculelor aschietoare

• Ascutirea si netezirea sculelor cu pietre diamantate sau din nitrid cubic de bor.

Volumul II

• Tehnologia ascutirii si netezirii cutitelor

• Tehnologia ascutirii si netezirii sculelor pentru prelucrarea gaurilor 

• Tehnologia ascutirii si netezirii frezelor

• Tehnologia ascutirii si netezirii sculelor pentru filetare

• Tehnologia ascutirii si netezirii sculelor pentru executarea rotilor dintate

• Tehnologia ascutirii pilelor

• Ascutirea si indreptarea pietrelor abrazive 

• Procedee electrice de ascutire si netezire a sculelor aschietoare

• Tehnica securitatii muncii la masinile si dispozitivele pentru ascutirea si netezirea sculelor.

Traditional russian carved and painted woodwork

Traditional russian carved and painted woodwork este un album de arta bogat ilustrat, publicat in anul 1981 intr-un tiraj de 20.000 exemplare de catre Izobrazitelnoye Iskusstvo Publishers Moscova. Albumul cuprinde imagini din colectia Muzeului de Stat de istorie si arta din regiunea Zagorsk.

Lucrarea a fost tradusa din limba rusa in limba engleza de catre Nadezhda Burova in colaborare cu Ernest Conell. 

Colectia cuprinde exponate de interes atat artistic cat si academic si a fost inceputa in anii '30. In 1941 colectia Muzeului de Arte Populare si Mestesuguri a fost mutata in Muzeul de Istorie si Arta Zagorsk.

Curatirea cartilor si a hartiei

Chimia a aparut cu multe milenii in urma cand oamenii au invatat sa prelucreza materia prima in produse de consum. Chimia moderna a patruns in toate domeniile economiei precum si in viata de zi cu zi a oamenilor. 

Datorita abundentei de materii prime naturale pot fi create numeroase produse utile. Dat fiind acest fapt, vom incepe un ciclu de prezentare a numeroase solutii ingenioase pentru recuperarea obiectelor de colectie, printre acestea aflandu-se atat cartile cat si toate celelalte produse din hartie. 

Curatirea cartilor, ilustratelor, revistelor, afiselor, scrisorilor, toate fiind confectionate din aceeasi materie prima, hartia, este necesara cand exista pete din urmatoarele categorii, iar indepartarea acestora se poate face in modurile prezentate mai jos, in dreptul fiecarei categorii de pata:

pete de ulei - se scot astfel: se presara cu creta uscata, praf de ghips sau praf de argila alba de calitate, se acopera apoi cu hartie curata si se calca cu fierul sau se lasa cateva zile. Dupa aceasta operatie, creta, ghipsul sau argila se indeparteaza. Daca pata nu a iesit, se repeta operatia de 2-3 ori.

pete de grasime - se indeparteaza cu o pasta preparata din magnezie si neofalina iar cele de stearina cu spirt rafinat; filele cartii se calca apoi cu fierul de calcat peste o sugativa.

pete de cerneala - pentru indepartarea acestora se prepara o solutie concentrata de acid oxalic in care se inmoaie o hartie de filtru groasa. 

Se aplica hartia peste pete. La solutia de acid oxalic se adauga uneori spirt denaturat (o parte acid oxalic, patru parti spirt denaturat).

Acidul oxalic poate fi inlocuit cu acid citric. La acidul citric se adauga uneori alaun de aluminiu  ( o parte acid citric, o parte alaun de aluminiu, patru parti apa).
Daca aceste pete nu ies nici cu acid oxalic nici cu cel citric se foloseste hidrosulfit.

pete de mucegai - se indeparteaza cu o solutie de alaun de aluminiu.

pete de rugina - se scot cu o solutie de acid oxalic sau acid citric. Dupa indepartarea petelor, foile de carte se spala usor cu apa si se usuca intercaland intre foi sugativa. Cand sunt uscate se netezesc usor cu fierul de calcat.

Depanarea radioreceptoarelor

Depanarea radioreceptoarelor de Bernhard Pabst apare la Editura Tehnica in anul 1959 si este o traducere din limba germana dupa editia 2-a 1957 Leipzig. 

Din cuprins: 

1. Verificarea generala. 

2.Depanarea sursei de alimentare. 

3.Depanarea etajelor de audiofrecventa. 

4.Depanarea etajelor de radiofrecventa. 

5.Verificarea radioreceptorului prin introducerea si urmarirea unui semnal. 

6.Acordarea si alinierea radioreceptoarelor. 

7.Privire de ansamblu asupra penelor curente din radioreceptoare si asupra cauzelor principale ale acestora. 

8.Privire de ansamblu asupra marimilor uzuale ale pieselor componente ale radioreceptoarelor. 

9.Erori de masurare. 

10. Aparate de control. 

Nicolae Giuran and a close friend

Nicolae Giuran and a close friend were two young officers of the Romanian Royal army at the beginning of the 20th Century. One of them is my grand father and the postcard was made in 1910. As you can see how elegant were the uniforms and the postcard, take a look at the back of the image.

Note: the photo is in my private collection and it is protected by the law of copyright, do not copy without express written consent from the owner.

Nicolae Giuran si un prieten apropiat au fost doi ofiteri ai armatei regale romane de la inceputil secolului al 20-lea. Unul dintre ei este bunicul meu iar cartea postala a fost facuta in anul 1910. 

Precum puteti vedea, daca aruncati o privire pe dosul imaginii, atat uniformele cat si cartea postala erau elegante.

Nota: fotografia se afla in proprietatea mea si este protejata de legea copyright-ului, n-o copiati fara acordul expres in scris al proprietarului.

Ricordo di Pompei 32 vedute

Albumul interbelic de arta fotografica Ricordo Di Pompei 32 vedute cuprinde precum spune si titlul 32 de imagini sepia din Pompei. 

Fiecare imagine are pe verso, pe langa denumire,  o descriere in patru limbi, italiana, franceza, engleza si germana.

Coperta rosie elegant decorata este cartonata. Dimensiunea cartilor postale este de 160 mmx 110 mm. La sfarsitul albumului exista o harta a orasului disparut. Se pare ca albumul era folosit ca si ghid pentru turistii care vizitau situl arheologic.
                                                   ***************************

Interwar photography album Ricordo Di Pompei 32 Vedute includes, as the title says 32 sepia images of Pompeii.

Each image has on the back, besides the name, a description in four languages​​, Italian, French, English and German.

Red hard cover is elegantly decorated. Postcards size is 160 mmx 110 mm. At the end of the album there is a map of the  disappeared city. It seems that the album was used as a guide for tourists visiting the archaeological site.