Album foto Dresda

Cărţi poştale româneşti - Palatul Poştelor

Carte postala circulata aparuta la Editura A.M. Horowitz. Palatul Poștelor este o construcție monumentală aflată în cuprinsul vechiului Centru Istoric al Bucureștiului, pe Calea Victoriei nr. 12, actualmente fiind sediu al Muzeului Național de Istorie a României.

Studii şi cercetări de Istoria Artei

Lucrare publicată sub egida Academiei Republicii Populare Române, secţia Institutul de Istoria Artei şi editată la Editura Republicii Populare Române. Cuvântul introductiv de la inceputul numarului 1-2 din anul 1954 este semnat de academician George Oprescu.

 "Studiile de Istoria Artei in ţara noastră nu s-au făcut in trecut pe baze ştiinţifice. Ceea ce se scria in acest domeniu- monografii de artişti sau chiar lucrări mai vaste privind epoci intregi din evoluţia artei româneşti- avea un caracter individualist, pornea din preferinţa autorului pentru un gen sau altul, pentru o personalitate sau alta, consta dintr-o inlănţuire de impresii şi de aprecieri, ori din inşirări de fapte, fără legături cu fenomenele vieţii noastre politice şi sociale[...]
Odată cu reorganizarea Academiei a luat deci fiinţă şi Institutul de Istoria Artei, mai intâi ca instituţie tutelară şi finanţată de Academie, ca Institut de Istoria Artelor Plastice, cu trei secţiuni, apoi in iunie 1951, ca institut autonom al Academiei, cu cinci secţiuni:
una pentru studiul artei populare, a doua pentru studiul artei din epoca feudală, a treia pentru studiul artei moderne şi contemporane, a patra pentru studiul istoriei teatrului in ţara noastră şi a cincea pentru studiul istoriei muzicii in ţara noastră".

Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor 1923

Ideea fondarii unei asemenea reviste a avut-o Luigi Cazavillan, care in 1884 editeaza "Ziarul călătoriilor și al întâmplărilor de pe mare și uscat" fiind considerata  "Cea mai veche si mai apreciata revista scrisa pe intelesul tuturor pentru raspindirea stiintei si cunoasterea lumii prin calatorii"

Bogat ilustrat, Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor ofera o multitudine de articole din numeroase domenii en vogue: stiinta in mod special, arta, calatorii, spiritualitate si istorie, tehnica, stiri utile, sfaturi practice, umor si celebra rubrica "De toate". 

Cel mai savuros capitol al ziarului era "Rubrica cetitorului" presarata cu intrebari pe masura publicului lui Aristofan din Grecia antica.

Spre exemplificare: 

Cititorul D. Radoslav intreaba: "Cine a introdus si pus baza contabilitatii in Romania si in ce an? Unde a fost primul birou de contabilitate?"

Cititorul D.P. Florin intreaba, retineti, in anul 1923, "Unde pot gasi o carte de limba esperanto, una de limba chineza, una de japoneza, una de indiana, una de  persana si un dictionar de limba esperanto?" 

Periplul in timp ne infatiseaza obiectiv conceptul de evolutie in sensul descresterii acesteia, paradoxal, pe masura trecerii timpului.

VANDUT

Farmacopeea Română- Ediţia a V-a, 1943

Această a cincea ediţie a Farmacopeei Române a fost întocmitâ de dl. Ministru al Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Profesor Doctor P. Tomescu,  prin Decizia Ministerială Nr. 60.761 din 2 Octombrie 1942 şi a fost editată de către Colegiul General Farmaceutic din România.
Cea dintâi Farmacopee românească a apărut in anul 1862, sub domnia marelui Domnitor Alexandru Ioan Cuza şi se datorează celebrului profesor Carol Davila, intemeietorul Şcoalei Naţionale de Medicină şi primul organizator al Serviciului Sanitar al ţării.

VANDUT! 

Colectia "Muntii Nostri"

Munții Noștri este numele unei colecții de ghiduri turistice dedicate regiunilor montane ale Romaniei, publicate de Editura Sport-Turism între anii 1974-1992.

Brandul "Colectia Muntii Nostri", conform http://ro.wikipedia.org/ apartine acum Editurii Cartografice Schubert&Franzke. Cele cateva numere prezentate sunt o parte a indexului de 51 de exemplare editate.

Pe de o parte, aceste volume aveau rolul de a le oferi un material educațional și de studiu geografilor, profesorilor și elevilor/studenților acestora, iar pe de altă parte, toate aceste lucrări aveau și rolul de a răspunde cerințelor turistice ale publicului larg de cititori.

.

Winter story

Weekend story: Winter and sparrows in my town. For me, a day without sparrows is like a morning without coffee.

Yesterday, a whole family was on the branches of a snowy tree on my street. Snowflakes were falling gentle from the sky and this amazing chorus was singing celebrating life and the joy on a new day here, on Earth. 

I filled my pocket with some wheat seeds and went there to reward their unconditional gift of being highly active members of the ecosystem. I was grateful for another lesson: "no matter who you are, no matter what you do in life" http://www.youtube.com/watch?v=Us-TVg40ExM someone will always stand by you. 

A thought, a glance, a word can change the course of the history, it's up to us to choose, it takes a second to change everything or nothing.

Transilvania, Banat, Crisana, Maramures 1918-1928

           În momentul în care monumentala enciclopedie Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul. 1918-1928, apărută integral în 1929 (3 volume, Bucureşti, Cultura Naţională, 1929, în total 1583 p., inclusiv indici de persoane şi de locuri), deci în timpul celei dintâi guvernări naţional-ţărăniste (Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Iuliu Maniu), tocmai a apărut, unele consideraţii se impun.

În primul rând, ediţia originală în trei volume masive a ambiţionat să   reprezinte – ceea ce a reuşit cu maximă strălucire şi pentru un timp îndelungat – un tablou şi un bilanţ al evoluţiei şi stării provinciilor după cel dintâi deceniu al apartenenţei lor la România Mare. Opera, evident marcată de un spirit enciclopedist, fusese pregătită de un comitet de redacţie prezidat de D. Gusti, viitorul coordonator al celebrei Enciclopedii a României (4 volume, 1938-1943),  asistat fiind de Emanoil Bucuţa. Ea beneficia de solide contribuţii şi intervenţii, purtând semnătura unor personalităţi ştiinţifice de imens prestigiu naţional şi european – N. Iorga, R. W. Seton-Watson, Emanuel de Martonne, Wickham Steed, Liviu Rebreanu, Onisifor Ghibu, Nicolae Colan, Sextil Puşcariu, S. Mehedinţi, G. Vâlsan, Ştefan Meteş, Zaharia Bârsan, Constantin Moisil, George Moroianu, Sabin Manuilă, Al. Borza, R. Vuia, I. I. Lapedatu, V. L. Bologa ş.a.

Prezint alaturat doar doua dintre ele salvate cu greu de la distrugere sau reciclare.

D.D. Pătrăşcanu- Domnu' Nae, scene din vremea ocupaţiei

Apărută in anul 1921 la Editura Librăriei Steinberg / Fiu din Strada Lipscani no. 94, ediţia de faţă are un tiraj limitat ca mai toate titlurile de aur ale epocii, de doar 100 de exemplare. Volumul este dedicat memoriei lui Gheorghe Gh. Morţun, mort vitejeşte la Topliţa.

1 leu 1884 coin

Characteristics of 1 leu 1884 coin:

1) 23 mm diameter, 5 g,

2) silver 83.5%, copper 16.5%, grained edge

3) denomination "1 L", year 1884, Romanian coat of arms, letter B and wheat ear, the signs of Romanian mint, outer pearl circle.

4) inscription "CAROL I REGE AL ROMANIEI" meaning "KING OF ROMANIA" and CAROL I head facing left, outer pearl circle. Under the neck lies KULLRICH, the engraver's name.

5) Mintage: 1.000.000 coins in 1884 and 400.000 coins in 1885.

History

Principality of Romania

Although the first Romanian coins were minted in the United Kingdom  in 1867, a one leu coin was not introduced until 1870. The first one leu coin was 83.5% silver and 16.5% copper, with a diameter of 23mm and mass of 5g. The obverse bore the portrait of Carol I of Romania facing left with the inscription CAROL I DOMNUL ROMANIEI (Carol I Prince of the Romanians). The reverse, similar to other Romanian coins of the time, featured the denomination and year of minting within a wreath of laurel and oak. Below the wreath, where the British mintmarks had been on previous coins, was the initial 'C', for C.J. Cândescu, the director of the Bucharest mint. There were also coins bearing the 'B' mintmark of the mint itself. Production of the one leu coin began on 24 February 1870 and throughout the year a total of 400,000 were minted, some in coin orientation and some in medallic orientation.

A second one leu coin was introduced in 1873, retaining the composition and dimensions of the 1870 issue. On the obverse, the portrait was replaced with the full coat of arms of the Principality of Romania with the year below. The name of the engraver, STERN, and the mintmark of Saint Michael of Brussels were either side of the date. On the reverse, the wreath was shortened to include the name of the country at the top of the coin. There were coins struck in 1873 where the 'L' in 'LEU' was broken. The coin was minted in Brussels, Belgium, in 1873, 1874 and 1876 with the following mintages

Work like an ant

"Work like an ant, hope like a giant, contemplate like a saint"

Statutele societăţii politehnice

Statutele Soc. Pol. 1892	Buletinul Soc. Politec.1931
Chestiuni de examen 1923	Buletinul+Societatii+Politehnice+1927

Societatea Politehnică din România implineşte in ziua de 19 Decemvrie anul acesta o jumatate de veac de existenţă neintreruptă.

"Societatea Politecnică din România implineşte in ziua de 19 Decemvrie anul acesta o jumătate de veac de existenţă neîntreruptă.

Faptul că această Societate a putut străbate 50 ani,- vreme in care din cei 52 întemeietori ai ei a rămas numai unul in viaţă,-dovedeşte că Societatea a fost intemeiată pe un teren sănătos, pe care valurile de criză prin care a trecut ţara nu l-a putut slăbi.

Ea nu a fost doborâtă, ci din contră a fost bine intreţinută.din cauză că a fost folositoare, că a corespuns unei necesitîţi imperioase pentru viaţa ştiinţifică şi economică a ţării.

Ea a avut scris pe pergamentul pus la temelia ei, cuvintele rostite de Marele Rege CAROL I la 18-30 Octomvrie 1881, după inaugurarea primei linii de drum de fer construită de inginerii români: "Succese strălucite, progrese insemnate, doândite prin noi inşine."

In articolele care urmeză se imbrăţişează chestiuni de ştiinţă pură, de geniu civil şi militar, de tehnică a construcţiilor, transporturilor şi a industriilor. Din ele se poate vedea in ce măsură Societatea Politehnică şi membrii ei au răspuns diviziei de mai sus.

Este  insă locul ca mai inainte să arătăm cum s-a infiinţat Societatea Politehnică, să pomenim pe cei dispăruţi, care prin priceperea lor, prin munca lor, prin dragostea către profesiune şi ţară, au condus, au sprijinit şi au înălţat Societatea noastră.

Vom arăta apoi cum s-a dezvoltat Societatea Politehnică şi de ce mijloace a dispus până azi.

Infiinţarea Societăţii Politehnice

După experienţe foarte costisitoare, şi deseori triste, făcute cu darea in concesiune a lucrărilor publice la streini, in urma răsboiului din 1877, conducătorii patrioţi ai ţării in frunte cu Ion. C. Brătianu au pus pe inginerii români să execute singuri linii ferate, poduri mari şi şi alte lucrări de utilitate publică.

Prima linie ferată executată in aceste condiţiuni a fost linia Buzău-Mărăşeşti, sub direcţiunea Inginerului Dimitrie Frunză, inaugurarea ei s-a făcut in ziua de 18/30 Octomvrie 1881 in prezenţa Regelui Carol I.[...]

[...] Oamenii de ştiinţă, Inginerii, Ofiţerii de arme speciale şi Antreprenorii care se aflau acolo, entusiasmaţi de acest succes al tecnicei române, au găsit că nu mai este timpul de a lucra şi de a se instrui izolat, şi că se impune crearea unei Asociaţiuni puternice  care să lupte pentru propăşirea ştiinţifică şi economică a ţării, şi de aceia, chiar in acea seară, s-au intrunit su preşedinţia ministrului Dabija şi au hotărât:

"A se constitui in Societate de ingineri şi arhitecţi indigeni şi streini, in scopul de a menţine in curentul desvoltării ştiinţei, comerţului şi industriei din celelalte ţări şi a căuta a le pune in raport cu trebuinţele şi necesităţile ţării, prin o discuţiune intinsă in sânul Societăţii". Iată de unde a pornit Societatea Politehnică.

Acesta este un fragment rostit de ION IONESCU, vicepreşedinte al Societăţii Politehnice, cu ocazia aniversării semicentenarului (1881-1931) Societăţii Politehnice.

Basic hand-made paper making

A funny way to learn how to recycle a lot of materials is making paper. For this, you need a few things to get started:

1) First, the hand mold made in wood,

2) Screen,

3) Cover screen to sponge water out of paper,

4) Sponge,

5) Press bar, recycled too,

6) Couch - absorbent special paper.

To mix the paper with water you need a blender. Your kit is about to make wonders once started to see the first sheet of hand-made paper. Watch this video and enjoy another way to learn something new and to have fun. Don't forget, hand-made paper is expensive and you can discover a lot ways to create wonderful presents for friends using this amazing material.

How to clean antique coins- Roman coin Project

The cleaning of an artifact is an irreversible operation once the corrosion products have been stripped, some precious information and history can be lost forever.

Always leave a small area of the original corrosion products on an artifact.

The methods for cleaning bronze can be:

- electrochemical

- electrolytic

- mechanical

The less invasive method is mechanical cleaning under microscope observation and the results are amazing!

Mending a book with book repair tape

Some books that we've loved but time and intense use made them look old, require a delicate intervention to prolong their life and usefulness. In this video you can follow step by step, delicate stages of repair a broken sheet from a book.

Unele cărţi pe care le-am iubit, dar pe care timpul şi utilizarea lor intensă le-a făcut să arate vechi, necesită o intervenţie delicată pentru a le prelungi durata de viaţă şi utilitatea.  În acest videoclip puteţi urmări pas cu pas, etapele delicate ale reparării unei file rupte dintr-o carte.

Clasicii români comentaţi- "V. Alecsandri- Călătorii, Misiuni diplomatice"

VASILE ALECSANDRI călător.

Suntem deprinşi a considera secolul al XIX-lea ca o epocă in care contactul dintre cultura românească şi literaturile străine din Occident, a fost mai strâns ca niciodată.

In răstimpul de la 1820 până târziu după 1870, dorinţa de emancipare politică şi spirituală a Românilor se intâlnise cu o doctrină ca cea romantică, prin definiţie cosmopolită, accesibilă tuturor schimburilor şi imprumuturilor reciproce.

In felul acesta, reprezentanţii cei mai distinşi ai literaturii noastre de acum o sută de ani, luând contact direct cu cele mai expresive personalităţi şi opere din câte le putea oferi Romantismul uceniciei lor literare, au introdus in literatura românească nu numai procedeele scriitorilor pe care-i imitau, dar şi "temele" pe care le ilustrau Romanticii apuseni cu râvnă şi zgomotos succes.

Una din aceste "teme", pe care secolul XIX o moştenise in bună parte de la Enciclopediştii celui anterior, era aceea a exotismului in timp şi in spaţiu, adică predilecţia pentru pitorescul oferit de indepărtata epocă medievală, fie pentru cadrul viu colorat pe care-l ofereau imaginaţiei romantice unele ţări mai indepărtate, precum era Extremul Orient, Orientul musulman ori elenic, Italia, Spania, Africa, alături de Nordul scandinavic.

Literaturile romantice se populau in felul acesta cu castele medievale şi cu trubaduri indrăgostiţi de plăpândele castelane nu mai puţin romanţioase.

Această temă a ruinelor intens cultivată de toţi Romanticii străini, a circulat nu mai puţin apreciată de ai noştri, de la Vasile Cârlova la Gr. Alexandrescu şi chiar la Eminescu.

"Bolnavi" de "răul veacului", singura consolare a pesimismului Romanticilor, care se părea in stare să calmeze vitalitatea exuberantă şi elanul cotropitor al acestor teribili "copii ai veacului", singura lor consolare a rămas Iluzia.

Scriitorii români din generaţia  lui Vasile Alecsandri n-au făcut excepţie de la ceastă tendinţă unanimă.

Exemplele stau la-ndemâna oricui, incepând cu Asachi insuşi, spre a continua cu cei mai de seamă fruntaşi ai istoriei literaturii româneşti a veacului in discuţie: Nicolae Bălcescu, Bolintineanu, Ion Codru Drăguşanu, Mihail Kogălniceanu, Heliade Rădulescu, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Papiu Ilarian, Costache Negri, Eufrosin Poteca, Alecu Russo şi numeroşi alţii.

 Apărut la Editura "Scrisul Românesc- Craiova" in Colecţia "Clasicii Români Comentaţi" sub ingrijirea lui N. Cartojan, volumul de faţă "V. Alecsandri- Călătorii, Misiuni Diplomatice", căruia i se adaugă şi comentariul Conferenţiarului Alexandru Marcu, continuă prestigioasa colecţie care nu necesită alte prezentări.

Radiotehnică şi Radioamatorism ( 3) - Sony ICF 2001

http://www.brettbalogh.com/sony_icf2001_svc.pdf
Accesând acest link veţi găsi manualul de service al aparatului.

https://sites.google.com/site/hkradioer/3sony 
Acesând acest link veţi putea afla câteva amănunte despre diverse modele de Sony deja cunoscute. 

Sony ICF 2001

FM/AM 2 BAND RECEIVER MODEL NO. ICF-2001

FREQ. RANGE: FM 76 - 108 MHZ / AM 150 - 29999 KHZ

BATT. SUPLY: RADIO DC 1,5X3 SIZE D (R20) QR EQUIV.

                        COMPUTER DC 1,5X2 SIZE AA (R6) QR EQUIV.

SERIAL NO. 31801 MADE IN JAPAN.

History of Art (3) - Russian Illuminated Manuscripts

It is the aim of the study to reveal an almost unknown world of art concealed within the heavy bindings of Russian medieval manuscripts.

Most of these luxurious books were created for churches or monasteries, and the few that were made for lay patrons were usually commissioned for motives of piety; all, therefore, contain texts of Christian content.

The Russian princes accepted Christianity as the religion of their State in the tenth century as a result of a period of intense missionary activities on the part of the Byzantine Church of Constantinopole. (Vladimir, prince of Kiev, is traditionally said to have accepted Orthodox baptism in 988). Since Christianity was brought to Russia from Byzantium, the Russian Church followed the Byzantine model, and this influence is at its clearest in the forms of its liturgy and the development of its art.

Any study of early Russian culture therefore entails comparison with Byzantine forms of expression, and the recognition of subtle differences, particularly during the period from the fourteenth to the sixteenth centuries, when the centralization of the Russian State in Moscow stimulated the development of a national identity.

The slow and subtle development of a new form of manuscript illumination is the subject of this study and is documented in the selection of miniatures chosen for the illustrations.

The earliest Russian illuminated books to have survived are from the eleventh century. They are large, and are written on parchment; the texts are sorrounded by broad margins and the script is in the forms known either as uncial or semi-uncial.

The written language of Russian Christians was Old Church Slavonic and the alphabet was cyrillic; uncial manuscripts use capital letters(majuscules) throughout, and the semi-uncial script is an adaptation to a more cursive form.

The illuminated pages are in vivid, rich colours and the combination of miniatures and ornament with the well-spaced script creates the characteristic appearance of Russian manuscripts-dignity and clarity.

This contrast with one kind of manuscript popular in Byzantium, where the pictures are surrounded by closely written minuscules and intricate ornaments.

On the whole, it might be said that Russian books are more direct and less refined than the best productions of Constantinopole.

Monografia Liceului Gh. Lazăr 1860 -1935

Apărută in anul 1935 la Institutul de Arte Grafice "Luceafărul" din Bucureşti cu prilejul împlinirii a 75 de ani dela infiinţarea liceului, monografia prezintă detaliat perioada parcursă de la deschiderea porţilor.

Este important de ştiut că această lucrare comemorativă s-a tipărit in 3000 de exemplare dintre care 300 pe hârtie Kunstdruck, numerotate de la 1-300, şapte sute pe hârtie velină, numerotate de la 301-1000 şi două mii pe hârtie semi-velină, numerotate de asemenea.. Exemplarul de faţă poartă numărul 256 făcând deci parte din prima serie.

Tabla de materii este structurată in XI capitole urmate de un indice alfabetic.

Primele file sunt ilustrate cu portretele: Domnitorului Alexandru Ioan I Cuza- intemeietorul gimnaziului "Gh. Lazăr", Regelui Carol I, Regelui Ferdinand şi M.S. Regelui Mihai.

In seria de figuri eroice ale culturii şi simţirii româneşti, Gheorghe Lazăr se inscrie printre acestea. S-a născut in anul 1779 in Ardeal intr-un sat românesc din vecinătatea munţilor satul Avrig, din apropierea Sibiului, centrul mişcărilor de cultură şi simţire românească.

Cuvântul introductiv aparţine lui Mihail Stoicescu, directorul liceului de la acea vreme care prezintă cu emoţie inaugurarea la 1 Ianuarie 1860 a firavei instituţiuni. Nimeni dintre cei care asistau la festivitatea din casele boierului Măcescu, n-ar fi putut bănui că, in curând, acest gimnaziu avea să se ridice pe o treaptă inaltă  şi că avea să-şi impletească statornic soarta cu aceea a culturii şi a dezvoltării neamului românesc.

Pentru cei inetresati volumul poate fi vizionat si aici.